Secţiunea Transnaţional vs. Naţional reuneşte trei studii care ilustrează actualitatea şi utilitatea abordărilor transnaţionale pentru analizarea fenomenului comunist din România şi din Europa Centrală şi de Est.
Primul studiu din această secţiune îi aparţine lui Csongor Jánosi şi se concentrează asupra a două „instituții unipersonale,” şi anume, doi reprezentanţi ai elitei ecleziastice maghiare din România: episcopul romano-catolic de Alba Iulia, Áron Márton, și pastorul reformat de Cluj-Dâmbul Rotund, János Dobri. Sfaturile, atitudinile şi acţiunile personale îndreptate spre experimentarea activă, individuală și comunitară, a credinței creștine le-au adus în cele din urmă în conflict cu regimul comunist.
Al doilea studiu, realizat de Andrei Cuşco, propune o interpretare inedită a istoriilor personale și profesionale ale unor intelectuali din Moldova Sovietică (Republica Sovietică Socialistă Moldovenească–RSSM), în principal scriitori, în perioada 1960-1980. Autorul subliniază importanța transferurilor dinspre centru spre periferie și a specificului mobilității sociale de tip sovietic pentru manifestarea unor tendințe antiregim care au căpătat ulterior, în perioada reformelor introduse de Mihail S. Gorbaciov, forma unei agende naționale bine definite.
Cel de-al treilea studiu, semnat de Cristina Petrescu, demonstrează că în România lui Ceauşescu genurile muzicale la modă în Occident au constituit nucleul unei subculturi a tinerilor în anii 1970 şi 1980. Studiul arată că aceste genuri muzicale au generat experienţe formative şi au modelat identitatea colectivă a unor generații care visau să facă parte din lumea liberă. Astfel, în condițiile izolării culturale din România comunistă, muzica occidentală a reprezentat un surogat de libertate.
