Noapte de noiembrie

Al cui e sufletul acesta
Ce fâlfâie în întuneric
Şi mi se cuibãreşte-n palmã?

Ba nu… îl simt cum mã-nconjoarã
Cu negrãita lui iubire
Şi mã fac micã de sfialã.

Dar el mã prinde şi m-aşeazã
În sine însuşi, ca în cuibul
Din care mã credeam cãzutã.

E-atâta linişte-nãuntru,
Încât nimic nu mã mai sperie.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *