Campania pentru Unire a fost atât de convingătoare, încât până şi un adversar încăpăţânat precum Asachi a trecut de partea „concordiei”. O arată o poezie de-ale sale ce avea în titlu termenul „cometă”, la fel ca versurile lui Grigore Alexandrescu din anul precedent. Asachi era impresionat, ca şi alţi europeni, de cometa descoperită în iunie 1858 de italianul Jean-Baptiste Donati, una dintre cele mai strălucitoare din secolul al XIX-lea şi care a putut fi văzută cu ochiul liber în septembrie şi octombrie în acel an1. În „Vot la cometul din 1858”, el admira cursul „minunat” al astrului – „luceafăr străin” mult admirat de lumea întreagă – şi spera ca, atunci când acesta va reveni, „a României soartă” să fie alta:
Dorit timpul cel să vie
Ca-n a ta călătorie,
Când iar te vei înturna
Pe român a lumina,
Să găseşti pe-a lui popor
În traiul nemuritor,
Puternic şi fericit,
În Concordie unit!2
Unirea n-a aşteptat o altă perioadă fastă pentru observarea cometei. 48 din cei 49 de deputaţi moldoveni au votat pentru Alexandru Ioan Cuza, singurul care s-a abţinut fiind chiar candidatul; la Bucureşti, toţi cei 64 de deputaţi prezenţi în Adunare pe 24 ianuarie l-au susţinut pe cel deja ales la Iaşi. Ambele voturi au fost pregătite în culise: unanimitatea nu a fost, altfel zis, spontană. 30.000 de oameni au sărbătorit rezultatul proclamat public de mitropolit3.
Îndoita alegere e prilej de veselire în multe locuri din ţară. Când administraţiile au cerut bani pentru a marca momentul, au subliniat entuziasmul popular: „popolul este tot în picere, voeşte să ilumineze”, se scria din Focşani pe 25 ianuarie 1859, „bande muzicale şi un numeros public cutrierau uliţile şi pieţile cu strigare”, se adăuga de la Iaşi două zile mai târziu. Din alte ţinuturi au sosit la Bucureşti depeşe care, chiar a doua zi după alegere, defineau actul acesta drept „cel mai măreţ şi mai important al istoriei noastre naţionale”4.
Când Cuza ajunge la Bucureşti pentru prima dată ca domn al celor două principate, Bolintineanu îi compune o horă, în care unirea e eliberare din frică şi ură:
Cât om fi toţi în unire
Nu ne frică de peire
Nici de ura ce dezbină.
Nici de sabia străină
Nici de-amară asuprire,
Nici de lanţuri şi hrăpire
Trageţi hora mare, mare,
De la munte pân-la mare.
Patosul militar şi emoţia promit ştergerea hotarelor:
Trageţi hora lată, lată,
Că mi-e inima-necată
Şi la glasul de Unire
Curge plâns de fericire
Mâine spada românească
Poate încă să lovească
Trageţi hora mare, mare,
Cuza calcă pe hotare5.
1. Pentru detalii, vezi articolul lui J. Pernet, „Jean-Baptiste Donati et la grande comète de 1858”, L’Astronome, vol. 88, martie 1974, pp. 93-98.
2. Versuri de Gheorghe Asachi, intitulate „Vot la cometul din 1858”, scrise în acel an, dar publicate în Almanah pentru anul 1859 şi reluate în ediţia N.A. Ursu din primul volum al Operelor lui Asachi, ed. cit., p. 452.
3. Dan Berindei, Constituirea României moderne. 150 de ani de la Unirea Principatelor, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2009, p. 204.
4. Documentele 725-727 şi 734 din Documente privind Unirea Principatelor, vol. V, ed. cit., pp. 716-717, 723.
5. Versuri publicate sub titlul „Hora lui Cuza Vodă” şi sub semnătura lui Dimitrie Bolintineanu pe 8 februarie 1859. Fragmentul a fost reprodus după Stelian Neagoe (volum alcătuit şi editat de), Cuza Vodă România, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2009, pp. 218-219.
Editura Polirom vă prezintă un fragment din volumul Tiranul cu nas mare și cu suflet foarte mic. Lirică politică, sloganuri electorale și versificații satirice de campanie de la 1834 până în zilele noastre de Cristian Preda, recent publicat în colecţia Opus. Științe politice.
