O bucată atribuită de Aricescu lui Heliade Rădulescu tratează chestiunea dizolvării Camerelor alese în 1858 – ceea ce a stârnit multe dispute – sub forma unui dialog între un socru şi ginerele său. Cel dintâi, înfăţişat ca vorbind româneşte stâlcit, pare să dea sfaturi rezonabile:
S-alegi oameni isteţi,
Ţeva rude cunoscuţi,
Ţeva avuţi şireţi,
Ipochimeni ştiuţi.
Numai că al doilea se gândeşte, înainte de orice, la interesul personal:
D-oi lua măsure bune
Să s-aleagă oameni noi.
Câştig, ce e drept, un nume,
Dar cu ce ne-alegem noi?
Replica e o înşiruire de nume ale profitorilor regimului:
Tu s-alegi pe Costesco
Si pe Pano Olanesco,
Si pe mico Buzoiano,
Pe ţelebi Pantazaki,
Pe catergari Ganesco,
Pe diavolo Suţaki,
Si pe arhon Anghelesco.
Socrul se gândeşte şi la un atac cu bombă, pentru a avea pretext să-i pedepsească pe „golanii zavergii”. Ginerele îl refuză:
Dar de bombă-mi este teamă;
Ştii c-am fost dus în Divan:
Ş-a cătat să-mi dau greu seamă,
Pentru cea de-acum un an9.
Cuza e un reformator, dar fără de partid. Acţiunea lui se va lovi de multe obstacole. Unul dintre ele este atitudinea pesimistă, îmbrăcată într-o retorică de tip conservator. O găsim, de pildă, la Costache Bălăcescu, cel care în urmă cu două decenii ironiza „căciulitul” şi care acum înfăţişa progresul ca pe o confuzie generalizată:
Meritul astăzi e fără nume
Plebeu, patriciu nu mai e-n lume;
Progresul toate le-a sfărâmat
Şi-ntr-un amestic le-a frământat.
Această confuzie ar fi îngăduit inversarea valorilor şi rolurilor:
Azi criminalul e virtuos,
Şi virtuosul om viţios;
Tot veneticul proprietar
Şi răspopitul funcţionar.
Vizionarii sunt diplomaţi
Şi ceaslovarii mari literaţi;
Toţi intriganţii alegători,
Toţi patentarii legiuitori;
Toţi veneticii mari patrioţi.
Bălăcescu nu are o doctrină, ci numai o atitudine:
Toate veniră cu susu-n jos
Şi lumea geme de mult folos.
Toate acestea nu sunt dovezi
De-naintare?… şi-ncă să vezi!10
9. Aricescu îi atribuie aceste versuri lui Heliade Rădulescu şi le include, sub titlul „Ginerile şi socrul”, în volumul său Satire politice (ed. cit., pp. 72-78), însă ele nu apar în ediţia de Opere ale lui Heliade Rădulescu din 2002, îngrijită de Mircea Anghelescu şi apărută la Editura Univers Enciclopedic.
10. Fragmente din poemul satiric „Progresul” al paharnicului Costache Bălăcescu, reproduse după G. Călinescu, Istoria literaturii române, p. 201.
Editura Polirom vă prezintă un fragment din volumul Tiranul cu nas mare și cu suflet foarte mic. Lirică politică, sloganuri electorale și versificații satirice de campanie de la 1834 până în zilele noastre de Cristian Preda, recent publicat în colecţia Opus. Științe politice.
