Cuza avea, de bună seamă, şi aliaţi. Întrucât chestiunea ţărănească l-a preocupat în mare măsură, a căutat s-o rezolve prin împroprietărire. Este una dintre propunerile pe care le-a făcut la începutul anului 1861, când pregătea participarea la conferinţa internaţională ce urma să fixeze cum vor fi unificate administraţiile din Moldova şi Muntenia11. Ţăranii par să fi fost entuziaşti, după cum rezulta dintr-un poem – semnat: „un ţăran” – care deplângea o servitute veche de secole:
Câte urgii, vai! de veacuri
Au mai căzut peste noi!
Câte nevoi şi primejdii
N-am păţit de la ciocoi.
Autorul anonim semnala că unii ciocoi, desemnaţi cu termeni ca „şopârle” sau „şerpoi”, s-au preschimbat în „liberali”. Transfigurarea nu e de vreun folos, fiindcă ei trudesc în interes propriu, nu pentru cel al ţăranilor. Singura speranţă ar fi Cuza:
Dumnezeu şi Domnul nostru
Care unirea ne-a dat
Ne va face-odată rostul;
Altfel de voi n-am scăpat12.
„Ciocoi” era un nume generic, folosit pentru categorii atât de numeroase, încât ne putem întreba dacă nu cumva este unul dintre termenii-viezure despre care vorbea Hayek un secol mai târziu ca să explice golirea de sens a unui concept. De pildă, ciocoiesc putea fi guvernul. Versuri culese de Aricescu în 1861 notează satisfacţia încercată de ruşi la instalarea unui guvern condus de un Ciocoi:
Iată iarăşi la putere
Pus Ciocoiul vânzător:
Râd Muscalii cu plăcere
Bat toţi Conţii din picere,
Că sosesce timpul lor.
Un asemenea guvern aduce durere în rândul celor cu „jugul după gât”. Singura soluţie ar fi revolta:
Măi, Române, cu-nfocare
Pentru dreptu-ţi strămoşesc,
Ai, te scoală, strigă tare,
Şi cu ură, cu turbare:
Jos guvernul Ciocoiesc!13
Dar denunţarea ciocoilor putea veni şi de la un membru al guvernului. Cu aşa ceva se ocupă Dimitrie Bolintineanu, tot în 1861, când e ministru în cabinetul lui Ştefan Golescu, asumând portofoliul Afacerilor Externe. Un ministru ironic, care, într-un text numit Nemesis, se întreabă:
Ce dracul ţii atâta să iei un minister?
Toţi oamenii se miră! E oare vrun mister?
Ai patima puterii, această tristă boală,
Ce umblă pretutindeni prostituată, goală?
11. Vezi Ioan C. Filitti, „Un proiect de constituţie inedit al lui Cuza Vodă de la 1863”, Anuarul Institutului de Istorie Naţională, vol. V, 1929, pp. 359-360.
12. Fragmente din poemul „Glasul ţăranilor către Dumnezeu şi către Domnul lor Alexandru Ioan I”, datat iunie 1861 şi cules de C.D. Aricescu, op. cit., pp. 52-54.
13. Versuri cu autor necunoscut, intitulate „Jos guvernul Ciocoiesc”, culese de Aricescu, op. cit., 49-51.
Editura Polirom vă prezintă un fragment din volumul Tiranul cu nas mare și cu suflet foarte mic. Lirică politică, sloganuri electorale și versificații satirice de campanie de la 1834 până în zilele noastre de Cristian Preda, recent publicat în colecţia Opus. Științe politice.
