În general, dar și în particular, în ultima vreme pendulăm – cu sau fără voie – între optimismul necesar totuși unei viețuiri decente și bălăcăreala cu iz politico-mediatic dusă până la penibil, chiar incredibil. Mai cu seamă cele legate de Centenar au relevat o incultură politică, mediatică și civică regretabilă, dar de neocolit, specifică probabil.
La prima cercetare nepolitologică și nejurnalistică, adică dorită de bun simț, vom constata că în fapt pe lângă limba pe care continuăm să o rostim, adică latina secolului XXI, îi continuăm pe antecesorii romani și în altele, nu neapărat bune – după cum scriam și în alte dăți, tocmai în asta constând complexitatea lor ca model – dar existente de când lumea civilizată. Iată de ce a te da de ceasul morții gazetărești sau politico-patriotice în fața realității naționale, pentru că așa te stipendiază cineva să o faci sau nu te duce ticăloșia mentală mai mult, fără a aduce nimic bun, e dovadă de fariseism, iar faptul că majoritatea e sătulă de analize și mese rotunde – fie și pătrate – nu probează prostia majoritară cum impertinent sugerează marii guru ai spiritului românesc contemporan, ci un anumit grad de sațietate dusă până la îngrețoșare, posibil vomă socială; nu vreau să insinuez că se debitează doar inepții, ci faptul că unde e multă minte e și multă malițiozitate, nu neapărat doar prostie, căci avertizează Sfântul Grigore cel Mare „ ai dat de miere, mănâncă atât cât să-ți fie bine ca nu cumva, ghiftuit, să o vomiți. Căci și în privința dulceții inteligenței, cel care dorește să mănânce dincolo de cât cuprinde, vomită tot ceea ce a băgat în viscere.”
Ca să nu credem că Patria se prăbușește atât de lesne precum o arată zi de zi, seară de seară feluriții noștri băgători de seamă, să vedem cum stătea Roma la un moment dat și ce mesaj avea spiritualitatea romană reprezentată de Horatius cu ocazia Sărbătorilor seculare ulterioare, centenare deci.
Supărat pe conducători, pe politicieni adică, poetul constată adresându-se Poporului roman (aici putem pune â în loc de a și ne avem… pe noi): „iată, iar un rând de oameni care-n luptele civile/ se zdrobește, Roma (aici putem adăuga –nia) cade însăși sub puterea sa”; e desigur o presupunere a poetului, care însă poate deveni cruntă realitate în măsura în care chiar dacă nu ai fost anihilat de istorie până atunci, poți ajunge rău lăsându-te condus de „rasa făr de lege, blestemată”, chiar dacă sunt ai tăi, sau tocmai de aceea.
Soluția propusă de poet, deși e evident că nu avea de gând să o pună în practică, este cea atât de proprie din păcate românilor, anume părăsirea Patriei; desigur, catastrofic ca toate spiritele lirice, Horatius, căutând totuși soluții „ce-ar fi mai bine pentru a vă apăra”(?), ajunge la surprinzătoarea concluzie îmbrățișată de (din păcate) milioane de români postrevoluționari, anume „eu, mai bun decât aceasta nu cred altceva să fie: adică…/ să pornim cu toții unde pașii ne vor duce,/ unde ne-or chema pe valuri Notus, Africul cel crunt ”. Că nici el nu e foarte convins de îndemnul pe care îl dă, o dovedește starea de dubiu în care apare apoi interogația deloc poetică, ci foarte directă „Așa-i bine? Ori mai bune sfaturi altul ne aduce?”. Se pare că nu. Pe moment.
Desigur că furia poetică nu trebuie confundată cu analizele și nici nu trebuie urmată ci doar lecturată spre meditație; altminteri nu pot să nu-l citez pe un alt mare patriot, poet supărat și el la un moment dat și care ne îndemna „să ne mutăm în altă țară” pentru că la noi „e-atâta jale-n casă”; e Octavian Goga care, nu numai că nu s-a mutat aiurea dar a fundamentat anul nașterii Țării pe care am centenat-O. Nu pot să nu mă întreb, inutil de-acum, ce ar fi fost dacă, urmând glorioasa pildă a casei regale și a patrioticului guvern al Patriei în timpul primului război mondial, întreaga Țară s-ar fi refugiat??? Pe viitor (iarăși romanul) „pământu-i fi-va iarăși un sălaș al fiarelor”. Și totuși a rămas în capitală un politician: Titu Maiorescu (unul rasat).
O soluție ar fi pentru vremurile noastre și anume emigrarea clasei politice (se vor găsi alții, fără probleme) în masă, în avion, în autocare, mai ales că un precedent, fie și anecdotic, există deja; cert am asista chiar la mult dorita întoarcere a românilor plecați (aproape) definitiv; se zvonea cu mulți ani în urmă că supărat pe românii care cereau plecarea definitivă din Țară, cuplul Ceaușescu a decis să vadă la fața locului ce se întâmplă; ajunși la serviciul pașapoarte, cei doi au văzut o mulțime de oameni la coadă. Deodată lumea a început să plece în grabă; erau germani, evrei dar și români, majoritatea neoprotestanți cu relații transoceanice dar și ortodocși; nedumerit și intrigat Ceaușescu îl întreabă pe unul dintre ultimii codași în curs de plecare „dar de ce plecați fără să vă fi ridicat pașapoartele???”; răspunsul a fost unul clar: „Păi, văzându-vă aici cu tovarășa, ne-am gândit că dacă dumneavoastră plecați, noi rămânem…”.
Deci, după cum sugeram, Patria nu piere așa ușor, oricum nu pe baza unor palavre ieftine și psihotice. Horatius și Goga atrag doar atenția, evident cu nerv poetic. Nu doar ardeleanul nostru a fost convingător prin ceea ce a făcut; romanul, după ce i-a trecut supărarea, dând de conducătorii pe care îi merita Roma, Imperiul și venind Sărbătoarea centenară (dar nu prima) a Romei, își vede astfel Patria: „Pacea și Credința și Sfiiciunea/ și Onoarea, dusa demult Virtute/ iarăși vin, Belșugu-și arată cornul/ plin cu de toate”. (Carmen saeculare – Cântul… centenarului).
Iar în final dar nu la urmă, pentru cetățean definitorie trebuie să fie „nădejdea cea bună ce-o iau acasă” cum spune același roman; bine ar fi să putem înlocui și aici a cu â.
Spre a nu fi suspectat de un pozitivism debordant, tributar magiei Crăciunului și Noului An și, mai mult pentru a nu-mi fi pus sub semnul întrebării demonul etimologiei pornind de la titlu – în ideea că pozitivismul nu poate fi decât optimist – pentru că aminteam de analize, să nu uităm că poate exista și un pozitivism pesimist atunci când ele ies pozitive; pulmonar sau sanguin.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
