Chiar dacã e plecat

Chiar dacã e plecat
Demult din astã lume,
El vine uneori
În somnul ei de noapte
S-o afle, s-o întrebe
Cum s-a schimbat în timp.

E nou întotdeauna,
Ea însã-i tot mai veche
Dar sufletu-i tresare
Când îi aude paşii
În vis, ca la-nceput.

El tace. Ea îi spune
Ce bunã i-a fost viaţa
De când s-au despãrţit.
Deşi ea îl alungã,
El, mai uşor ca fumul,
O prinde într-un zâmbet
Şi zboarã-n nevãzut.

În urma lui ea trage
Zãvorul, însã uşa,
Nu vrea sã se închidã
Şi geamul s-a deschis.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *