După ce a lichidat opoziţia rusă şi a încătuşat o întreagă naţiune, Vladimir Putin îsi vede visul imperial încoronat cu o Olimpiadă. E adevărat, una mai modestă decât imaginaseră inaintaşii săi sovietici. Ceea ce uneşte Moscova şi Soci este o dimensiune a boicotului diplomatic. Mai mulţi sefi de stat şi de guvern au evitat să viziteze ţara de carton şi de zăpadă pe care a creat-o noul autocrat al Rusiei. Tradiţia duplicităţii oficiale este ilustră, iar combinaţia de KGB şi de nostalgie ţaristă este temelia noului regim pe care Putin îl întruchipează.
Dincolo de faţada de forţă militară şi de rigoarea de cazarmă, Rusia lui Putin duce mai departe linia de evoluţie a unui stat rus ivit din ambiţia de a-şi oprima cetăţenii şi de a le parazita energiile. Iluziile autoritare mascheaza realitatea subdezvoltării şi corupţiei. Suveranitatea de petrol şi gaze este expresia acestei ambiţii globale hrănită din amintirea sovietică.
La ceasul în care domnul Putin îşi va pregăti suita de curteni şi de efecte speciale,în deschiderea Olimpiadei, să privim în adânc Rusia sa. Articolul Ninei Hruşceva este o mostră de luciditate vizionară. El trebuie citit şi recitit, în momentele în care o parte a elitei noastre politice pare sedusă de visul moscovit.Miezul acestui vis se reduce la arbitrariu, despotism şi patrimonialism. Restul este glazură propagandistică şi explozie retorică imperială.
Ioan Stanomir
Ioan Stanomir este profesor la Facultatea de Știinţe
Politice a Universităţii din București. Printre volumele publicate se numără Conștiinţa
conservatoare. Preliminarii la un profil intelectual (2004), O lume dispărută. Patru istorii
personale urmate de un dialog cu H.R. Patapievici (coautor, alături de Paul Cernat, Angelo
Mitchievici și Ion Manolescu, 2004), Explorări în comunismul românesc (coautor, alături
de Paul Cernat, Angelo Mitchievici și Ion Manolescu, vol. I, II, III, 2004, 2005, 2008),
Spiritul conservator. De la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga (2008), Despre sunete și
memorie. Fragmente de istoria ideilor (2009), Apărarea libertăţii (1938–1947) (2010),
Teodoreanu reloaded (alături de Angelo Mitchievici, 2011), Umbre pe pânza vremii.
Secvenţe de istorie intelectuală (Humanitas, 2011), Junimismul și pasiunea moderaţiei
(Humanitas, 2013), Camera obscură. Vis, imaginaţie și bandă desenată (2014), Sfinxul rus.
Idei, identităţi și obsesii (2015), Comunism Inc. (alături de Angelo Mitchievici; Humanitas,
2016), Rusia, 1917. Soarele însângerat. Autocraţie, revoluţie și totalitarism (Humanitas,
2017), La Centenar. Recitind secolul României Mari (Humanitas, 2018), Așteptând
revoluţia. Pașoptismul și vocile sale (Humanitas, 2019), R.S.R. Lecţia de învăţământ politic
(Humanitas, 2021), Mama. Un jurnal al dragostei și al despărțirii (Humanitas, 2022),
Mama. O fotografie a timpului și a iubirii (Humanitas, 2024). În 2018, a publicat la Editura
Humanitas eseul „Umbra Rusiei“, în volumul colectiv Vin rușii! 5 perspective asupra unei
vecinătăţi primejdioase, iar în 2025, la aceeași editură, eseul „2024. Fotografia României
politice“, apărut în volumul colectiv Cum a rămas România fără președinte ales. 7
răspunsuri posibile, coordonat de Cristian Preda.
Felicitari! Ati prezentat elocvent realitatea dramatica a poporului rus. Din pacate alaturi de noi exista peren cate un dictator…