Noiembrie

Printr-un hățiș de gânduri,
Îmi tai cu grijă drumul,
Ca unul care știe,
Fără s-o afle, încă,
La ce să se aștepte.

Poate necunoscutul,
De care mă apropiu,
E ca o mână-ntinsă,
Ori poate ca fereastra,
La care-n hăul nopții,
Se-aprinde o lumină.

Mă-ncearcă presimțirea
Că ceea-mi închipui,
De-o viață, va să vină,
Cu-aceeași limpezime,
Trăită-n amintire.

Și iată-mbrățișarea
De dincolo de stele!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *