MUSICA PURITAS DOMINICA (la tempesta…)

furtuna adică, primește în marea operă, la Verdi, conotații cu totul deosebite fiind mai curând expresia structurii sufletești a compozitorului, sugerându-ne că marele Giuseppe a fost realmente o fire frământată, paroxistic uneori. Otello  începe cu revenirea eroului în timpul unei furtuni care prin dramatismul sunetului sugerează mai curând finalul tragic. Învingătorul musulmanilor își îndeamnă concetățenii Exultate!, „atenuând” furtuna dar exprimând-o pe a sa. Cu totul surprinzător, Verdi în a sa Messa da Requiem, în Dies Irae, augmentează  furtuna cu note paroxistice dincolo de orice evlavie, supărat pe toată lumea, probabil pe bună dreptate. Rol premonitoriu are furtuna  în Rigoletto, în trioul  întitulat chiar La tempesta. Nu e furie ci doar ceea ce e necesar pentru a împlini datoria pentru care a fost  plătit Sparafucile dar pe dos.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *