TRANSATLANTIC. Lisel Mueller – Uneori, când lumina

 

 

Lisel Mueller

Uneori, când lumina

 

 

Uneori, când lumina lovește în unghiuri ciudate

și te aduce înapoi în copilărie

 

și treci pe lângă un conac care stă să se dărâme

complet ascuns în spatele sălciilor bătrâne

 

sau pe lângă o mănăstire pustie, păzită de cucute

și de brazi uriași stând șold în șold,

 

știi, din nou, că în spatele acelui zid,

sub coama netunsă a sălciilor

 

ceva misterios se petrece,

ceva atât de minunat și periculos

 

încât dacă te-ai strecura pe sub ele, și-ai vedea,

ai muri, sau ai fi fericit pentru totdeauna.

 

 

Lisel Mueller (născută Elisabeth Neumann, 1924- 2020) poetă și traducătoare americană de origine germană, câștigătoare a câtorva premii literare semnificative pentru lumea literară nord-americană:  National Book Award (1981), preimul Carl Sandburg (1990) și Pulitzer pentru Poezie, în 1997.  Muller a predat la Universitatea din Chicago și la colegiile Elmhurst și Goddard. În anul 2019, poeta a a fost distinsă cu Ordinul de Merit al Republicii Federale Germane.

 

Lisel Mueller

Sometimes, when the light

 

Sometimes, when the light strikes at odd angles
and pulls you back into childhood

and you are passing a crumbling mansion
completely hidden behind old willows

or an empty convent guarded by hemlocks
and giant firs standing hip to hip,

you know again that behind that wall,
under the uncut hair of the willows

something secret is going on,
so marvelous and dangerous

that if you crawled through and saw,
you would die, or be happy forever.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *