Se împlinește un an de când am avut fractura de gleznă care mi-a dat prilejul să cunosc oameni deosebiți. Astăzi voi scrie despre Sharon, asistenta socială care, timp de câteva luni, a venit în fiecare seară la mine să mă ajute în cadrul programului guvernamental de asistență a persoanelor recent ieșite din spital. Acum câteva seri a venit la mine pentru ultima oară.
Sharon are 59 de ani. Provenită dintr-o țară africană, a emigrat în Canada cu mulți ani în urmă. M-am hotărât să scriu despre ea pentru că rar mi-a fost dat să întâlnesc, printre asistentele sociale, una atât de interesantă, deșteaptă, rapidă, glumeață și, mai ales, înțeleaptă. Mi-a mărturisit că îi place să lucreze cu oamenii, să comunice cu ei și să îi ajute. De-a lungul anilor a avut de a face cu tot felul de pacienți, despre care are povești pline de haz.
Într-o seară, pe la începutul desemnării ei ca ajutor permanent pentru mine, mi-a spus că a călătorit prin foarte multe țări străine. Mi le-a enumerat: China, Japonia, Spania, Brazilia, India și multe altele. M-am întrebat, în gând, de unde să fi avut ea bani să călătorească cu un salariu, evident, foarte limitat. A mai adăugat că se duce mereu în aceste țări, în Spania chiar în fiecare seară. Și tot râdea. „Păi cum să nu mă duc? Uitați, plec de la dv, care sunteți din România și ajung la clienta care vorbește numai spaniola, deci merg în Spania. O chinezoaică habar n-are engleza, îmi spune ceva în chinezește, ea știe ce, dar mă duce în China. Și tot așa.”
Conform regulamentului încă în vigoare, asistentele sunt obligate să poarte mască. Doar o dată, recent, a apărut fără mască. N-am recunoscut-o, dar imediat ce și-a pus masca, a redevenit ea. Ochii ei foarte expresivi sunt, dimpotrivă, ușor recogniscibili! Mi-a spus: „Eu nu intru în discuție cu șefii, ei au dreptate indiferent care ar fi probema.” „Dar – a continuat ea – expresia ochilor n-o pot ascunde și toți știu cam ce aș răspunde când, deși revoltată, prefer să tac!”
Într-o seară mi-a spus că ea e venită din Africa, țara cutare. Și a continuat: „Noi, africanii din Canada, provenim fiecare din altă țară a Africii. Voi, albii, ne puneți în aceeași oală. Dar între noi, africanii, există diferențe și animozități. Ne recunoaștem confrații de țară africană după accentul din engleză. Dacă persoana de culoare are un alt accent decât al nostru, îl considerăm dușman. La fel, noi zicem despre albi că sunt toți europeni, dar fiecare e din altă țară și sunt sigură că aveți și voi, albii, concurențele voastre între țări.”
Viziunea ei despre lume și viață nu doar m-a uluit, ci am învățat din înțelepciunea ei. Îmi povestea (toate discuțiile se purtau în timp ce îmi spăla cele câteva farfurii din chiuvetă) că asistentele sociale sunt sindicalizate și primesc telefoane portabile, cu ajutorul cărora conducerea le poate urmări traseele. Ea nu trișează, dar tinerele nu au încredere în sistemul de telefoane portabile și se duc la cumpărături în loc să viziteze clienții, drept care pierd jobul. Ea se mira cum puteau aceste tinere să înșele fără nicio reținere? În plus, spunea ea, persoanele vizitate, chiar cele în vârstă, știu exact ce obiecte au în casă și, când le dispare ceva, reclamă. Ori asistentele contează, în mod eronat, pe lipsa de memorie a vârstnicilor și multe din ele au fost prinse și concediate.
Îmi explica faptul că, dacă vrei să trișezi, trebuie să fii deștept: termini cu clientul, nu te repezi să pleci, că asta se vede pe telefon, rămâi în regiune până la ora la care ar fi trebuit să termini. „La dv în bloc, zice ea, e bine, mă duc jos în holul care e imens, unde sunt fotolii comode lângă focul artificial, mă așez și aștept. E și un bărbat care-mi dă târcoale, are un cîine pe care-l plimbă și mă întâlnesc seara cu el”. Am întrebat-o dacă nu-i pare rău că n-o să-l mai vadă. „Nici gând, a zis ea râzând, nu e genul meu!”
Ne-am luat un simpatic La revedere și mi-a promis că mă va suna să mă mai întrebe cum o duc. Și iată, i-am dedicat lui Sharon aceste rânduri, fără ca ea măcar să știe…
Notă: articolul apărut în forma inițială în revista Observatorul din Toronto.
Desen de Adelaida Mateescu
