îi spune parșivul mitropolit Doamnei lui Lăpușneanu, îndemnând-o cu fățărnicie să „completeze” actul de deces al lui Vodă care fusese și „crud” dar, pare-se nu suficient, adică incomplet. Cum să pricepem însă raportul dintre caracterul cumplit al lui vodă și cruzimea sa incompletă totuși, având în vedere finalul său?
Ca latinist îmi este clar că încă din zorii îndepărtaţi ai zămislirii neamului nostru românesc ceva n-a fost tocmai în regulă; asta dacă analizăm un singur cuvânt, urmând, parţial doar, îndemnul lui Noica (vezi Rostirea filosofică românească), păltinişanul poetizând unele aspecte. Verbul latinesc complere (cu supinul completum) are sensurile de a umple, a completa, a-şi trăi (a umple) viaţa, a duce la capăt, a desăvârşi; ne interesează aici mai puţin neologismul a completa, cât mai mult ereditatea; din cauze între care aș așeza ca posibilă fondul barbar preroman, amintitul verb cu sensuri atât de pragmatice la origine, dă în română a cumpli cu participiul cumplit. Dacă, spre pildă, a cumpli viaţa, adică a-ţi încheia viaţa, e un aspect într-adevăr cumplit, e greu de înţeles de ce pentru români orice ducere la bun sfârşit, orice desăvârşire stă sub semnul îngrozitorului, al cumplitului? Pentru că orice generalizare e un mare păcat, subliniez: onoare excepțiilor care, precum după naufragiul din Eneida sunt rari nantes in gurgite vasto, rari înotători din întinsul mării.
Bizara moștenire se va vedea în realităţi, cugetate sau chiar făptuite. Ne-a ajutat şi… latinitatea, înţeleasă însă deja … cumplit. Romanii considerau că quid coepisti dimidium factum est, adică „ceea ce ai început e pe jumătate făcut”. Înţelesul se referă la faptul că un lucru început e doar pe jumătate făcut, trebuind deci să fie dus până la capăt, pe când în Provincia de azi cu veselie se spune că un lucru început e deja pe jumătate făcut, iar de restul n-au decât să aibă grijă urmașii urmașilor noștri, că doară Țara a lor va fi conform avertismentului celui „nu mare de stat”.. Tot în direcţia nefericitelor jumătăţi, putem observa apetenţa chiar şi a unor gândiri ilustre româneşti, pentru o anume neclaritate a definirilor, ceea ce înseamnă tot respingerea completului, a desăvârşitului, văzut ca fiind cumplit. Spre pildă, Noica însuşi optează pentru sintagma Coloana nesfârşită sau a nesfârşitului (a lui Brâncuşi) în locul „infinitului” care i se pare, dacă nu cumplit, căci n-are cum să fie, măcar prea concret, adică tot… cumplit până la urmă; e firesc, pentru că in- neagă mult mai complet decât ne- (adăugat unui cuvânt de origine slavă). Dar cine doreşte negaţii categorice sau delimitări clare???
Teama de a face ceva până la capăt s-a încuibat în gândirea românească mergând şi până la nevinovatele citate latineşti; se motivează adesea cu mens sana in corpore sano, de fapt jumătatea convenabilă din Orandum est ut fiat mens sana in corpore sano – ar fi de dorit să fie o minte sănătoasă într-un trup sănătos. Există apoi în anumite medii cu „pretenții” un plutitor dispreţ pentru exactitate, claritate şi, mai cu seamă, punctualitate, un anume vedetism găunos presupunând și o doză de nesimţire ce include ifosul şi nepunctualitatea, asta, probabil, spre a nu părea …cumplit, ci cât mai interesant.
În asemenea condiţii desigur că niciodată nu termini un război alături de cel cu care l-ai început; Titulescu spune astfel despre propriu-i popor. „Întoarcerea armelor” este tot o ipostază a neducerii până la capăt, benefică pe moment, probabil, dar cu urmări … cumplite. Dacă ne închipuim că trădările istorice se uită vreodată, înseamnă că ne merităm… istoria. După cum, celor care au mers până la capăt, până la cumplitul capăt, li se recunoaşte şi azi o anumită împlinire a… războiului, bună pe timp de pace.
Şi astfel, desigur că totul e senin, adică nefiind dus nimic până la capăt, nimic nu e cumplit. În realitate e sinistru. Că mulţi români au conştiinţa unor nereguli dintre care cea mai cumplită este… nefinirea lucrurilor, o probează tonul posac cu care mai cu seamă unii bătrâni constată „lucrul pe jumate”, la care adaugă „lucru de mântuială”. De mirare este că nu am moştenit din latină prefixul semi- însemnând jumătate din sau de. L-am preluat însă din franceză, completând, inconştient probabil, semantica contradictorie dintre complet şi cumplit.
Deci, de vreme ce nu ne place să avem ceva complet, adică dus până la capăt, desăvârşit, căci l-am simţi cumplit, ne putem mândri şi amăgi cu jumătăţi precum: semiconducător (jumate bişniţar-jumate conducător), de vreme ce există şi semiconductor; semibugetar (din aceeaşi categorie cu semiconducătorul, adică angajat al Statului, dar care îşi permite să-şi doneze salarul dovedind şi prin aceasta că nu trăieşte din el); semiintelectual (jumate escroc lingual – jumate intelectual); alba-neagra (succes garantat tocmai pentru că e semialbă şi semineagră);); mai avem şi semiturul ciclist al României, adică mica buclă, din motive de semidrumuri; dar şi o semiMitropolie a Ardealului pe care ne-am făcut-o cu propria mână; în fine, ca dovadă a faptului că, în ciuda unor metehne istorico-structurale, suntem un popor unit, de jumătăţi, menţionez că până şi sărmanele practicante ale sexului pe bani, tind să se încadreze în mântuiala românească. Am auzit spunându-se, în acest sens despre o persoană că este o semiprostituată (profesionistă, nu politică), adică practică profesia dar nu ar prea vrea… În fine, dispăruta pâine semi, cu cartofi sau fără.
Dan Negrescu
n. 5 iulie 1953, Timişoara.
Prozator, eseist, traducător. Studii: Liceul nr.6 Timişoara, Facultatea de Filologie, Secţia română-latină, Universitatea din Timişoara (1976). Profesii şi locuri de muncă: profesor, Liceul Agro-Industrial Timişoara (1976-1985); profesor, liceul Industrial nr.7 Timişoara şi la Liceul Maghiar din Timişoara (1985-1990); inspector şcolar pentru limbile română şi latină, la Inspectoratul Şcolar Judeţean Timiş (ianuarie-septembrie 1990); profesor universitar doctor, şeful Catedrei de limbi clasice la Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara (începând din 1996). Colaborează la: „Orizont, „Altarul Banatului, „Ariergarda", „Renaşterea Bănăţeană. Paralela 45", „Analele Universităţii din Timişoara", „Studii de literatură română şi comparată", „Signum" (Dresda), „Lumea liberă" (New York) etc.
PUBLICAȚII:
Volume:
Cărţi de autor
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, PAIDEIA, Bucureşti, 1996, ISBN 973-9131-45-0.
Literatură latină. Autori creştini, PAIDEIA, Bucureşti, 1996 ISBN 973-9131-476.
De la Troia la Tusculum, PAIDEIA, Bucureşti, 1998, ISBN 973-9393-039.
Tatăl, fiul şi spiritul uman, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-72-7.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin - român, Lumina Lex, Bucureşti, 2001, ISBN 973-588-359-7.
Apostolica et Patristica, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2002, ISBN 973-8433-00-2.
Patristica perennia. Părinţi de limbă latină, Editura Universităţii de Vest Timişoara, 2004, ISBN 973-8433-50-9.
Dan Negrescu, Radu Motica, Lexicon juridic latin-român, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Universul juridic, Bucureşti, 2012, ISBN 978-973-127-750-9. 202 (101) p.
Patristica perennia aucta, Părinţi de limbă latină şi scrierile lor, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2012, ISBN 978-973-125-365-7. 293 p.
Terminologie latină. Ieri. Azi., Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015, ISBN 978-073-125-461-6. 214 p.
Dan Negrescu, Dana Percec, Periplu prin malefic. Un eseu lucrat pe surse, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 217 p., ISBN 978-973-125-531-6.
Dan Negrescu, Dana Percec, Excerpte veninoase și onirice. Eseu despre doi frați, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 252 p.
Dan Negrescu, LECȚIE ROMANĂ, prefață Cristian Pătrășconiu, postfață Dana Percec, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, 254 p. ISBN 978-973-125-601-6.
Dan Negrescu, VIA ROMANA, praeverbum Dana Percec, postverbum Cristian Pătrășconiu, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2019, 256 p. ISBN 978-973-125-678-8.
Dan Negrescu, LEGISTUL CUVINTELOR, praeverbum Dana Percec (Lecția cercului sau de la formă la cuvântul rostit), pp. 9-16, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020, 186 p., ISBN 978-973-125-811-9.
Dan Negrescu, Dana Percec, Quinta medievală, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, vol.I 371 p., ISBN 978-973-125-832-4. Vol. II, 258 p., ISBN 978-973-125-833-1.
Dan Negrescu, Patristica perennia aucta. Părinți de limbă latină și scrierile lor, ediția a II-a, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2021, 268. P. ISBN 978-973-125-868-3.
Traduceri
Pico della Mirandola, Raţionamente sau 900 de teze. Despre demnitatea omului, traducere şi note de Dan Negrescu, studiu introd. de Gheorghe Vlăduţescu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, ISBN 973-44-0014-2.
Spinoza, Tratat despre îndreptarea intelectului, traducere şi note de Dan Negrescu, prefaţă de Viorel Colţescu, Editura De Vest, Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0125-X.
Augustin, Soliloquia şi Sermones, studiu introductiv, traducere şi note de Dan Negrescu, Editura de Vest Timişoara, 1992, ISBN 973-36-0161-6.
Pierre Abelard, Etica, traducere şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1994, ISBN 973-9131-05-0.
Sfântul Ambrozie, Imnuri, traducere şi introducere de lect. dr. Dan Negrescu, în Sfântul Ambrozie. Scrieri, partea a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1994, ISBN 973-912-28-3.
Descartes, Expunere despre metodă, traducere din limba latină şi note lexicale de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-37-9.
Heloise şi Abelard, Autoportrete epistolare, introducere, traducere din limba latină şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-35-2.
Toma d’Aquino, Despre Fiinţă şi Esenţă, traducere, note şi biografie de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1995, ISBN 973-9131-36-0.
Sfântul Ieronim, Despre bărbaţii iluştri şi alte scrieri, introduceri, traduceri şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1997, ISBN 973-9131-74-3.
Sfântul Ieronim, Dialog împotriva luciferienilor, introd., trad. şi note de Dan Negrescu, PAIDEIA, Bucureşti, 1999, ISBN 973-9368-45-x.
Sfântul Ieronim, Pilduitoare vieţi de eremiţi, Studiu introductiv, introduceri şi traduceri de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2006.
Sfântul Ieronim, Apologie şi rânduială, studii introductive, traduceri şi note de Dan Negrescu, Paideia, Bucureşti, 2008.
Carmina Burana, traducere din latină Dan Negrescu, Paideia, 2009.
Fericitul Ieronim, Epistole, volumul I, Părinţi şi scriitori bisericeşti, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2013, Traduceri de Dan Nicolae Negrescu,..., p. 43-50, 93-95, 156-205, 205-208, 208-210, 214-216, 260-263, 275-277, 282-285. (75p.), ISBN 978-606-8495-46-0.
Heloise și Abelard, Dincolo de epistole, introducere, traducere din limba latină și note de Dan Negrescu, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2016, ISBN 978-973-125-511-8.
Clement Alexandrinul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Teologul Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Scrieri cu tematică pedagogică, Basilica, București, 2016, trad. Dan Negrescu pp. 420-470., ISBN 978-606-29-0136-3.
Fericitul Ieronim, Epistole, Volumul al II-lea, Părinți și scriitori bisericești, Ed. BASILICA a Patriarhiei Române, București, 2018, traduceri de Dan Negrescu…, p. 146-157, 163-165, 187-192, 207-210, 258-269. (32 p.) ISBN 978-606-29-0289-6.
Publicaţii didactice
Texte latine din antichitatea creştină. Antologie de texte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1994.
Cultură şi civilizaţie latină în cuvinte, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Literatură latină. Autori creştini. Curs, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 1995.
Invariante clasice în literatura română, Curs pentru masterat, Tipografia Universităţii de Vest din Timişoara, 2008.
Beletristică
Epistolar imperial, Editura Paideia, Bucureşti, 1998.
O mitologie timişoreană - MEHALA, Editura Marineasa, Timişoara, 1998.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Editura Marineasa, Timişoara 1999.
Do ut des. Breviar despre cerşit, Editura Marineasa, Timişoara 2000.
Însemnările Sfântului Renatus, Editura Marineasa, Timişoara, 2001.
Trilogie imperială, Editura Marineasa, Timişoara, 2002 (premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, 2003).
Raport despre starea na(ra)ţiunii, Editura Marineasa, Timişoara, 2003.
Oameni, locuri, cai şi îngeri, Ediţia a II-a cu trei poveşti noi, Marineasa, 2005 (apărut 2006)
Romanul lui Constantin, Marineasa, 2005 (apărut 2006).
TABLOU cu siguranţă, Marineasa, 2007.
TABLOU CU siguranţă şi înţelesuri, Marineasa, 2009.
Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători, Marineasa, 2010.
TABLOU (dintr-o expoziţie) CU SIGURANŢĂ şi înţelesuri, Editura Universităţii de Vest din Timişoara, 2013. 350 p.
ESEU despre pledoariile patristice ale răului, Eurostampa, Timișoara, 2015. ISBN 978-606-569-959-0. 78 p. 125-474-6.
Trilogie imperială, Precuvânt de Dana Percec, ediția a II-a revizuită, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2016. ISBN 978-973-125-501-9.
MEHALA. O poveste, cu o prefață de Otilia Hedeșan, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2017, 254 p., ISBN 978-973-125-533-0.
Prezent în antologii
Timişoara între paradigmă şi parabolă, ediţie de Eleonora Pascu, Editura Excelsior, 2001, p. 124-125 (Castanii paşei).
Pagini despre Banat, coordonatori Diana Dincă, Mihai Ciucur, Editura Marineasa, 2011, p. 253-258. (Toamna paşei din Mehala).
Centurion sau sutaș (?), în volumul 100. Gânduri și ipostaze. Editura Universității de Vest, Timișoara, 2018, p. 125-131.
Prezenţe în antologii: Timişoara între paradigmă şi parabolă,Timişoara, Editura Excelsior, 2001. Premii literare: Premiul pentru proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2003).
