#SocietyforRomanianStudiesTimisoara2022
Interviu cu Profesoara Maria Bucur de la Universitatea Indiana Bloomington, din Statele Unite, luat de Leah Valtin-Erwin
Leah Valtin-Erwin (LVE): Vă rugăm sa ne spuneți despre munca dumneavoastră. Ce discipline, teme, idei și contexte va preocupă? La ce proiecte lucrați în acest moment?
Maria Bucur (MB): Mi-am început cariera academică fiind o istorică tipică, deși subiectele mele de cercetare – istoria de gen și eugenia, erau neconvenționale în studiile românești în 1992. Firul roșu care leagă aceste interese ale mele intelectuale și angajamentele mele profesionale ca scriitoare, profesoară, angajată a unei universități era aducerea celor vulnerabili și reduși la tăcere în mod vizibil și semnificativ în înțelegerea trecutului nostru. Scriind despre eugenie am vrut să văd cum femeile și populația din mediul rural deveniseră obiecte ale ingineriilor biopolitice. Scriind despre război și comemorarea acestuia eram interesată în a aduce în prim plan răspunsul de la firul ierbii la pierderile imense în urma războiului în cele două războaie, în special la țară. Scriind despre gen și cetățenie eram interesată în aducerea în prim plan a felului în care femeile înțeleg relația lor cu statul și funcționează ca cetățeni. Scriind despre veteranii de război, văduve și orfani eram interesată în a face vizibile modurile în care aceste categorii de cetățeni au devenit luptători pentru drepturile lor. Dintr-o perspectivă disciplinară am îmbrățișat transdisciplinaritatea spațioasă a studiilor de gen. Cercetarea pe subiecte care nu necesită arhive și cercetare istorică impun dezvoltarea unor alte capacități metodologice. În ultima mea carte, deși am folosit cercetarea în arhivă, am folosit și analiza lingvistică a gramaticii pentru a face vizibile presupunerile despre gen. M-am aventurat puțin în grafologie pentru a analiza materialele pe care le citeam. M-am folosit de etnografia arhivelor pentru a înțelege mai bine sistemele de putere în instituțiile statului român.
Momentan lucrez în dezvoltarea unei comunități de interese în studiile pe dizabilități în estul Europei. Prima mea carte, Eugenie și modernizare în România interbelică (2002) a discutat și modul în care ingineria biopolitică a scot sau introdus din comunitatea “normală” pe cai care nu se mulau pe ideile eugeniste ale sănătății genetice însă o discuție exhaustivă a discursurilor și politicilor care se referă la dizabilitate nu am avut în vedere în acel moment. Cănd am scris The Nation’s Gratitude: War and Citizenship in Romania after World War I (2022) am realizat tabloul complex care îl reprezintă administrația veteranilor (IOVR) pentru a defini, evalua și răspunde la problema dizabilităților. IOVR a avut un rol principal în generarea unor măsuri specifice și politici pentru a sprijini veteranii cu dizabilități, angajând în procesul de evaluare și reabilitare aceea;I doctori care se adăpau din fântâna eugenismului medical. Am realizat că există o istorie a dizabilității îngropată în istoria veteranilor. Noul meu proiect urmărește ce discursuri (vizuale, scrise) despre dizabilitate au fost dezvoltate în România interbelică și să le conectez la tendințele din politicile și discursurile despre dizabilitate din acel moment. Dar despre aceste lucruri mai multe în prelegerea mea de la conferința Societății de Studii Românești de la Timișoara.
LVE: Tema conferinței SRS din 2022 este „Granițe și transferuri”. Cum v-au influențat acești termeni cercetarea? Cum întelegeți aceste teme și cum le vedeți tratate în studiile românești? Conferința are loc la Timișoara (în cooperare cu Universitatea de Vest și Muzeul de Artă); cum influențează această alegere a Banatului modul în care gândiți această temă.
MB: Ca emigrantă care a petrecut ultimii 36 de ani mutându-se între granițe și transferând valori, cunoaștere, atitudini, alianțe și limbi între două societăți, cea română și cea americană, aceste teme definesc întreaga mea maturitate. Nu am încetat să mă simt “între” cele două țări dragi și să simt o nevoie viscerală de a mă întoarce în România și apoi de a mă întoarce în Statele Unite în călătoriile mele între aceste două țări. Când ai două sisteme atât de diferite de referință culturală încastrate în existența ta zilnică, de la ce te face să râzi la mancarea pe care o gătești, munca ta intelectuală este veșnic comparativă, tot timpul fragilă.
România în totalitatea ei este o graniță, în special acum de la invadarea Ucrainei de către Rusia. Timoșoara este foarte conectată, având în vedere istoria sa lungă din timpul în care a aparținut Imperiului Habsburgic și apoi devenind parte a României, spațiile transferelor culturale, a divergențelor dintre diferite mode culturale și politice. Diversitatea de comunități a orașului – etnice, religioase, lingvistice – îi oferă o poziție unică în România. Ca locul din care a început Revoluția din 1989 ea a devenit un spațiu unic în istoria recentă a țării. În cele din urmă, Timișoara a ales la ultimele alegeri locale un primar născut în străinătate care ales să își aibă casa în România, asta demonstrându-mi că orașul este capabil să genereze noi forme de comunitate, de aparținere care se despart de etnicitate, de național și intră în acea îmbrățișare a identității europene bazată pe drepturile omului și compasiune.
LVE: Cum ați caracteriza rolul Societății de Studii Românești (SRS) în acest câmp al studiilor românești? Ce sperați ca această conferință să aducă în cercetarea din acest domeniu mai ales acum după doi ani în care peisajul interacțiunilor academice și a colaborărilor a fost puternic afectat de pandemie?
MB: Sper că această conferință va angaja o comunitate interdisciplinară mare de cercetători tineri interesați de România. Avem tendința de a fi prea înguști în interesele noastre disciplinare și conexiunile noastre academice și nu am avut succes în a-i implica pe tinerii cercetători să în a (re)forma câmpul de cercetare în moduri noi și creative. Sunt curioasă în special să văd acești tineri implicându-se în chestiunile presante ale prezentului. Sper să îi vad cucerind acest spațiu de cercetare.
LVE: Ca scriitoare și cercetătoare, ați interacționat cu reprezentarea femeilor în cultura română/ istoria românească, fiind în același timp femeie. Cum ați caracteriza statutul femeilor în spațiul academic românesc? Care sunt provocările și oportunitățile pe care le au femeile în mediul academic, care ar fi provocările celor care studiază istoria femeilor în România și cum s-au schimbat ele în timp? Care provocări țin de elementele specifice studiilor culturale și care sunt universale? Ce vă bucură în ultimele evoluții din studiile românești? Care sunt provocările la care trebuie să răspundă cercetătorii astăzi?
MB: Suntem la o răscruce în spațiul academic și în lume, în special în estul Europei. Nu voi face speculații asupra modului în care va arăta lumea când se va încheia conflictul din Ucraina. Dar va fi un spațiu diferit de cel în care trăim azi. Femeile în conducere, femeile ca gânditoare, femeile ca îngrijitoare, ca învațătoare au jucat un rol crucial în a răspunde creativ și cu uriașă bunătate la criza refugiaților. Sper că acest lucru va continua pentru dezvoltarea unor soluții pe termen lung la criza umanitară care se desfășoară sub ochii nostri. Asta înseamnă că mai multe femei în poziții de decizie în politică și mai mare atenție la analizele acestora asupra activităților care au loc pentru ajutorarea milioanelor de persoane refugiate în Europa (nu doar din Ucraina, ci și din Siria, Irak, Afganistan, Libia, etc).
În același timp nu putem ignora radicalizarea perspectivelor anti-gen pe care le observăm la guvernele Ungariei și Poloniei și creșterea în procente a unui partid de extremă dreapta în România, AUR. Și nu văd cu ochi buni nici criza de integritate în politica românească. Nu văd cu ochi buni modul în care este tratată Emilia Șercan de către Guvernul României și de liderul PNL, Nicolae Ciucă. L-am admirat proste;te pe Klaus Iohannis acum câțiva ani ca pe cineva care apărea ca un politician integru. Îmi cer scuze pentru incapacitatea mea de a vedea prin ceața unei bune retorici. Susținând un plagiator ca șef al propriului partid, Președintele României și-a arătat adevărata față.
Insist în a vorbi despre un mediu politic pentru a răspunde la întrebarea ta despre femei în spațiul academic pentru că cred că acesta este contextul crucial pentru a înțelege limitele cunoașterii academice în afara spațiului academic. Tipul de toxicitate dezvoltat în discursul politic în România, Ungaria și Polonia este rezultatul nu doar al indiferenței față de dezbaterile intelectuale și față de cercetarea despre echitate de gen. El este rezultatul unei contraofensive concertate împotriva justiției și echității de gen și a cunoașterii pe care multe femei au adus-o în studiile românești.
LVE: Ce tendințe recente în studiile românești vă interesează mai mult? Care sunt speranțele dumneavoastră în ceea ce privește viitorul acestui tip de studii? Ce provocări stau în prezent în fața cercetătorilor din acest domeniu?
MB: Uitându-mă în viitor văd și oportunități și amenințări. Criza umanitară actuală este o oportunitate pentru a regândi cetățenia, rolurile de gen, asistența socială. Dar doar dacă femeile vor sta la masa deciziilor ca participanți autonomi și nu marionete ale PSD sau ale altor formațiuni politice care ne-au arătat deja intențiile lor corupte. Și cercetătorii (fie ca se indentifică femei sau nu) interesați în justiția de gen trebuie sa fie mai bine integrați în discuție, și academic și în partea de politici publice, în aceste probleme. Amenințarea pe care o văd – denaturarea reprezentării acestor specialiști în studii de gen în campanii agresive anti-gen de către organizații politice împreună cu conducerea multor grupuri religioase. Biserica Ortodoxă Română este o forță importantă în dezvoltarea acestei amenințări.
Leah Valtin-Erwin doctorand cu specializare în istoria est Europeană la Universitatea din Indiana Bloomington și editor al buletinului Societății de Studii Românești.
Mulțumiri Ancăi Șincan pentru sprijin în realizarea și traducerea acestui interviu apaărut inițial în Buletinul Society for Romanian Studies din primăvara acestui an.
