Organizator Muzeul Ororilor Comunismului în România
Muzeul Național de Artă Timișoara
16 iunie – 20 iulie 2022
Vernisaj 17 iunie 2022
Expoziția organizată de Muzeul Ororilor Comunismului în România la Muzeul de Artă din Timișoara transpune pe simeze fenomenul nostalgiei revizitat printr-o analiză critică a prezentului. Antinostalgia investighează relația dintre public și memoria individuală a vieții private. Revizitarea trecutului constituie un efort cathartic în care privitorul, indiferent de vârstă, intră in contact cu amintirile unei epoci la care a fost martor, sau a asistat prin prisma mărturiilor.
Antinostalgia este, de fapt, un vaccin pentru nostalgie, unde reacțiile se pot manifesta pe un spectru larg al emoțiilor, în care acceptarea sau refuzul trecutului reprezintă un proces de vindecare și cunoaștere personală. Cele două valențe ale memoriei, cea afectivă, respectiv cea colectivă se completează într-un arhipelag fotografii și colaje definite ca borne ale amintirii unei ere dominate de cultul personalității lui Ceaușescu.
Vă invităm să răspundem împreună la întrebarea care unește întregul itinerar vizual: unde este rădăcina nostalgiei? Este ea constituită din regretele unui timp pierdut sau din amintirea unei tinereți edulcorate de impactul memoriei colective? Acest vaccin are rolul fundamental de atinge punctele nevralgice ale privitorului, în consens sau chiar și în disonanță, cu scopul de determina emergența gândirii critice, generate de revizitarea propriei experiențe sau a amintirilor transmise din generație în generație. De ce este important să ne reevaluăm prezentul prin spectrul trecutului recent? Pentru că în fiecare dintre noi, indiferent de vârstă sau profilul educațional, germenii unei gândiri captive în rigorile ideologice ale fantomei comunismului s-au păstrat sub diferite forme. Vindecarea de trecut prin Antinostalgie devine un reper social în care putem să trăim un prezent imun la un potențial viitor regim totalitar.
Artistul Ion Isaila este cunoscut publicului român prin lucrările sale de grafică și colaje din seria celor concepute în Germania, după ce a părăsit România. Sunt inspirate din viața în România anilor ’80, numite de noi colaje-manifest, prin care se angaja atunci să semnalizeze abuzurile regimului ceaușist și neajunsurile cetățenilor, adresându-se nu galeriilor de artă, ci vizând direct publicul german și român, într-un impuls genuin de activism social și cultural.
Operele expuse provin din arhiva personală de piese papetare, în tehnică mixtă: grafică, colaj, pictură, ready-made, intervenții pe fotografii. Autorul le numește: „mărturii din arhiva dadaimport.ltd. /societate anonimă cu răspundere nedeterminată pentru schimbări, impulsuri, revoluții /secția presă, protocol, propagandă”.
Fotografiile lui Andrei Pandele oferă poate spectrul cel mai larg de imagini ale României lui Ceaușescu. Arhitect de meserie, Andrei Pandele este unul din principalii fotografi clandestini și curajoși ai „epocii de aur”. După cum declara, el nu a acționat împotriva comunismului, ci a fotografiat ce era in jurul lui. Considerăm că instantaneele și compozițiile sale reprezintă o capsulă a timpului unde se păstrează o lume reală, pe care suntem îndemnați să nu o idealizăm, sau să nu ne dorim să o retrăim.
Pe lângă latura documentară, o calitate majora a fotografiilor sale este realizarea artistică. Ele se regăsesc azi în albume și pe net. Noi am ales pentru expoziție fotografii mai puțin cunoscute. Ele forțează ochiul privitorului să vadă ceea ce lipsește, golul, absența, fractura despre ce nu se vorbește. Motorul acțiunii, dinamica care pune în mișcare poveștile din imaginile lui Andrei Pandele sunt anulate de nonsensul acelei acțiuni, de lipsa de funcționalitate și de sentimentul de disconfort.
In expoziția de la Muzeul de Artă din Timișoara alăturăm pentru prima dată operele dinainte de 1989 ale celor doi artiști. Memoria de pe pelicula fotografică se prelungește sau se întrerupe cu declarații grafice într-un mesaj comun de activism social pentru drepturile omului în vreme de dictatură.
Până la urmă, avem de a face cu două tipuri de colecții patrimoniale: cea fotografică a unui timp și spațiu clar definit și cea grafică, cu mesaje anticomuniste exprimate într-o manieră de dizidență artistică.
Alexandru Groza, coordonator proiect
Istoric, manager interimar la Muzeul Ororilor Comunismului, specializat în istoria comunismului românesc.
Alumn Fulbright în cadrul Universității California, Berkley.
Irina Hasnaș Hubbard, curator
artist plastic, muzeograf la Muzeul Ororilor Comunismului în România, București. Colaborează cu muzee și instituții pe proiecte curatoriale și de educație muzeală. Crează ateliere interdisciplinare de interpretare a istoriei prin artă.
