Regimul comunist a organizat numeroase aniversări jubiliare dedicate evenimentelor istorice ale țării, cu o vechime bine documentată sau doar aproximată. Aniversările jubiliare reprezentau celebrări de minimum 20 de ani, cele mai recente evenimente celebrate fiind Marea Unire, crearea Partidului Comunist Român (PCR), lovitura de stat de la 23 august, iar cele mai îndepărtate datând din Antichitate – crearea statului dac al lui Burebista, întemeierea orașelor Daciei romane. Fără legitimitate populară, fiind impus forțat de către Uniunea Sovietică, PCR a dus odată cu venirea lui Nicolae Ceaușescu la putere o politică prin care se considera continuatorul luptelor date de români, de-a lungul istoriei, pentru apărarea independenței țării, ceea ce se dorea demonstrat prin organizarea aniversărilor. Această decizie a venit și ca urmare a contextului de politică externă, în care România se prezenta ca opozant al politicilor promovate de Uniunea Sovietice.
Un rol important în cadrul aniversărilor l-a jucat Nicolae Ceaușescu, începând din anii 1970, prin impunerea cultului personalității sale în coregrafiile care se realizau în cadrul spectacolelor de pe stadioane, precum și în orice alte manifestații publice. Există o opinie generală conform căreia spectacolele coregrafice au apărut după vizita lui Ceaușescu în Coreea de Nord, din 1971. Însă, această ipoteză este falsă. Astfel de spectacole au avut loc atât înainte de vizita dictatorului în statul asiatic, cât și înainte de venirea sa la putere. Unul dintre ele a avut loc pe 23 august 1964, în timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, odată cu împlinirea a 20 de ani de la lovitura de stat din 23 august 1944. De asemenea, spectacolele coregrafice pe stadioane nu erau specifice doar Coreei de Nord. Ele erau organizate și în alte țări comuniste europene, precum Uniunea Sovietică sau Republica Democrată Germană.
În timpul lui Ceaușescu, înainte de vizita în Coreea de Nord, a avut loc o aniversare jubiliară pe 30 iunie 1968, dedicată împlinirii a 120 de ani de la Revoluția din 1848. La acea dată, a avut loc un spectacol coregrafic pe stadionul „Republicii”, în fața a 30.000 de oameni. Spectacolul s-a desfășurat cu două luni înainte de discursul de condamnare a invaziei din Cehoslovacia susținut de Ceaușescu, atunci când cultul personalității sale s-a manifestat pentru prima dată.
Spectacolul a marcat sfârșitul a două luni în care s-au organizat adunări populare și manifestații în localități marcante pentru revoluția pașoptistă – Blaj, Iași, Islaz, etc., în care actori și figuranți au reconstituit momentele sale semnificative, după discursuri politice în fața a zeci de mii de oameni. Un caz asemănător a fost și cel al spectacolului de la București, desfășurat în fața lui Ceaușescu și a membrilor Comitetului Executiv.
Primarul capitalei, Dumitru Popa, și Ceaușescu au ținut discursuri în care elogiau evenimentele care au avut loc odată cu Revoluția pașoptistă, ca și urmările lor de lungă durată. Ulterior, a fost reconstituită pe scenă desfășurarea revoluției la București, cu actori jucând diferite personalități istorice precum Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu sau Alecu Russo. Spectacolul coregrafic din tribune a afișat, pe rând, pancarte care formau ani semnificativi pentru istoriografia perioadei ceaușiste – 1848, 1859, 1877, 1921, 1947. De asemenea, scena pe care se desfășura spectacolul a făcut loc unor figuranți reprezentând dorobanți care au pus în scenă o copie a tabloului „Atacul de la Smârdan”. Au fost interpretate și cântece patriotice sau comuniste.
O asemenea ambianță a fost adaptată, până la sfârșitul perioadei comuniste, în cazul organizării aniversărilor jubiliare dedicate evenimentelor istorice mai importante, doar că treptat au fost adăugate și elemente ale cultului personalității lui Ceaușescu. Acesta este specificul distinct al cazului României față de celelalte state ale blocului estic.
