„Nici o dansatoare să nu mai apară complet goală, iar pe piept să se aplice paiete sau sutiene transparente”
Încă din 1948 oficialităţile comuniste au proclamat egalitatea dintre sexe, iar femeia a fost distribuită într-un pretins rol de actor social şi politic major. Nuditatea prezentă în spectacolele de teatru şi film, indiferent de contextul în care apărea, era privită cu numeroase rezerve şi cenzurată de cele mai multe ori. Practicarea prostituţiei a devenit infracţiune, iar programele de divertisment ale barurilor şi localurilor au fost revizuite conform cu noua morală comunistă şi astfel încât femeia să nu mai apară în ipostaze considerate degradante. Zelul cu care noile autorităţi combăteau obscenitatea propriu-zisă contrasta cu indecenţa publică instituită şi promovată de acelaşi regim. În primul deceniu comunist, propaganda a repetat obsesiv faptul că, odată cu schimbarea formei de organizare a societăţii, cu schimbarea bazei economice, se schimbă şi morala.
Provocarea anilor 1960: litoralul şi turiştii străini
Însă la mijlocul anilor 1960, odată cu dezvoltarea reţelei de staţiuni de la Marea Neagră şi cu un aflux din ce în ce mai mare de turişti străini, barurile şi restaurantele de pe litoral au început să-şi adapteze programele de divertisment (şi) după gusturile noilor veniţi. Evident, totul se făcea cu acordul organelor centrale şi locale şi într-o epocă de „deschidere” şi „relaxare” a controlului social. În economie erau toleraţi mandatarii, pe piaţa românească se găseau mult mai lesne produse occidentale etc. O Informare a Secţiei de Propagandă, datată 8 iulie 1968, surprinde atât măsurile luate de organele locale pentru a se asigura desfăşurarea pe litoral „a unei bogate şi variate activităţi cultural artistice”, cât şi derapajele care s-au înregistrat şi trebuiau eliminate.
„În baruri – se menţionează în document – , programul este mult mai complex, cuprinzând, pe lângă muzică de dans, şi o serie de numere specifice de music-hall. (…) În general, programele au un caracter de divertisment, cuprinzând numere de balet modern, acrobaţie, jonglerie, iluzionism, momente susţinute de solişti vocali care prezintă muzică ritmată urmărind antrenarea publicului. La 5 din aceste baruri (Cazino – Mamaia, Vraja Mării, Potcoava de aur şi Can-can – Eforie Nord şi Cazino – Constanţa) în program figurează şi momente de strip-tease. La Barul roman de la Vraja Mării (Eforie Nord) programul este susţinut, în cea mai mare parte, de artişti de la Teatrul muzical din Braşov, sub conducerea artistică a regizorului Barbu Dumitrescu şi a maestrei de balet Adriana Dumitrescu. (…) În programul acestui bar, momentele de strip-tease sunt susţinute de 5 dansatoare care apar cu bustul complet descoperit, purtând doar un sumar chilot cu paiete. În prezentarea acestor momente se încearcă să se găsească o justificare în ideea spectacolului, în episoade amintind de baia împărătesei şi dansul sclavelor”.
La un alt bar, Potcoava de aur, erau prezentate 3 numere de strip-tease, „fiecare ilustrând o altă idee; primul sugerează dansul unei păpuşi mecanice care se dezbracă, rămânând acoperită doar cu o frunză de viţă; al doilea o scenă legată de obiceiul medieval al centurii de castitate, iar al treilea o dansatoare în căutarea băii şi căreia îi scapă prosopul şi astfel rămâne pentru câteva secunde complet goală”.
Măsuri conforme cu morala socialistă
Echipa de control a Secţiei de Propagandă a aflat de la reprezentanţii Oficiului Naţional de Turism (ONT) că doar 5% dintre consumatorii prezenţi în baruri sunt români şi că „strip-tease-ul se practică şi în baruri din alte ţări socialiste (Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia, Ungaria), folosindu-se, însă, în multe cazuri, interprete din alte ţări”. Cu toate acestea, reprezentanţii Secţiei apreciau că se impune adoptarea unor măsuri care să fie conforme cu „morala socialistă”: „Din observaţiile făcute şi discuţiile purtate a reieşit necesitatea îmbunătăţirii calităţii artistice a programelor de bar şi de a se face unele modificări la apariţiile de strip-tease. În primul rând, nici o dansatoare să nu mai apară complet goală, iar pe piept să se aplice paiete sau sutiene transparente. De asemenea, să nu se mai practice apariţiile de strip-tease în grup, ca la Barul roman, şi strip-tease-ul să nu mai fie extins şi la alte localuri” (Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond CC al PCR – Secţia de Propagandă şi Agitaţie, dosar nr. 5/1968, f. 34-38).
În încheiere, se consemna faptul că Secţia de Propagandă a stabilit ca în publicaţiile ONT reclama privind barurile să nu mai menţioneze şi strip-tease-ul şi ca, în viitor, turiştii să fie „mobilizaţi” mai mult spre spectacolele şi manifestările artistice programate în teatrele şi grădinile de vară de pe litoral.
În anii 1970 şi 1980 s-au adăugat şi alte constrângeri care vizau programele de divertisment ale barurilor, precum şi regimul spectacolelor şi care explică, într-un fel, explozia necontrolată a nudităţii şi a exhibiţionismului de după 1989.
Articol apărut iniţial
în Evenimentul zilei, nr. 4741, marţi, 6 martie 2007, p. 14
