De curând, retrăgându-mă la casa mea, hotărât, pe cât îmi va sta în putință, să nu-mi mai pese de nimic, afară de a petrece în tihnă, eu cu mine însumi, puținul ce-mi rămâne de trăit, mi s-a părut că nu-i pot face minții mele dar mai de preț decât a o lăsa să trândăvească în voie, să stea la taifas cu sine, domolindu-se și bizuindu-se pe ea însăși. Nădăjduiam c-o va putea face mai lesne de-aci înainte, căci devenise între timp mai așezată și mai coaptă. Când colo, găsesc că leneveala face mintea mereu schimbătoare, și că, dimpotrivă, bidiviul scăpat din frâu se-avântă mai abitir decât încălecat, plăsmuindu-mi de-a valma atâtea năluciri și atâtea arătări năstrușnice fără de șir și noimă, încât, pentru a le cerceta pe îndelete nerozia și ciudățenia, am început să le aștern în scris, nădăjduind să-l fac cu timpul a se rușina de ele.
Montaigne
Eseuri
Cartea întâi
Traducere de Vlad Russo
Humanitas, 2020
Editie cartonată
