am ieșit de pe orbita ta
mă urmărești cu privirea
la limita dintre a fost și va urma
se pierd toate intențiile
se dezintegrează mari iubiri
cu forța unui cataclism
pe aceeași stradă
s-au înmulțit înmormântările
oamenii nu mai salută decât în gând
își fac cruce cu limba în cerul gurii
panica se contruiește cu migala unui arhitect
de cursă lungă
farmaciile fac parte din decorul zilei
un copil îngână un cântec
cineva îl corectează
ziua se smucește din mâinile noastre
pe orbită au rămas doar băncile goale
și privirea ta