Retro

Liniştitoare timpuri,
Când pe alei, agale,
Umblã cei de demult
Şi doar din când în când
Mai trece o trãsurã,
Lãsând în urmã clinchet
Şi tropote de cai.

Grãdini cu case scunde,
Cu arbori veghetori,
Prin geamuri larg deschise –
Surdina unui pian –
Duminica, devreme,
Mari dangãte de clopot
Vestind cã liturghia
Va-ncepe în curând;

Spre searã, pe-o terasã,
Se-apropie lãutarul
Sã-ţi cânte la ureche
De jale şi de doruri
Care n-au leac pe lume;

Iar noaptea, la culcare,
Adormi în aşternutul
Cu iz de levãnţicã,
Pe când afarã prinde
Sã ţârâie un greier
Şi-n curte bate luna…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *