Narcis

– E cineva în ape care bea
Din mine nentrerupt… şi mă deşert
În gura lui albastră, dimpreună
Cu pomi şi animale istovite
De-atâta frumuseţe care piere.

– Tristeţea mea din rama undei”.
Nu va să-ţi spună că din moarte
M-a trezit dorul de-a fi tu.
Mă doare numai că nu pot
Să cad în locul tău, acum,
Când te arunci în ape,
Vrând să-mi semeni.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *