Fãrã margini

Când îmi afund privirea-n gol,
Din nicãieri mi se aratã
O unduire de figuri,
Iar în auz simt adiere
De şoapte care se-mpletesc.

Nu înţeleg ce mi se spune,
Nici nu disting bine ce vãd,
Dar nu mai sunt aşa de singur,
Vagul din jur mã estompeazã
Şi mã dezleagã din contur.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *