Aproape de zei (1)

Sub soarele Heladei, cuibărit spre amurg în imensitatea Mării Egee, lumea capătă o strălucire aparte. Arcuită pe coline hașurate de sinuoase șiruri de case albe, Atena mi se dezvăluie în zodia contrastului dintre agitația diurnă a orașului și misterul ce se răsfiră în ritm nocturn și calm din efigiile simbolice ale străvechii culturi și civilizații ațipite pe culmile Akropolisului. Zilele și nopțile ateniene se avântă cu incandescenta fervoare a mileniilor încremenite în străzi și coline bătătorite cu pietre șerpuitor-alunecoase.

8 Atena

Din toate punctele cardinale mă răsfață o adiere de emoție neobișnuită și, din primele ore ale periplului meu prin capitala Greciei, aud șoptind un glas urcat din arcane lirice barbiene, cu armonice linii expresioniste și frenezii dionisiace: ,,Un viu puhoi coboară colinele Heladei…”  La fel descind și eu, în robustețea cotidiană a realității, în pântecul uriașei magistrale de metrou atenian, pentru a ajunge de fiecare dată în inima orașului, la stația Monastiraki, un nod de linii suprapuse pe două niveluri, săpate în pământ până la aproximativ 70 de metri. Vara, căile de transport de la suprafață pot deveni lungi și chinuitoare în traficul infernal al orașului, sfâșiat de o căldură, uneori, insuportabilă. În adâncimi, însă, un zâmbet îmi luminează gândurile, imaginându-mă cum scotocesc prin măruntaiele subpământene unde s-au sălășluit, ca într-un illo tempore difuz și abil camuflat în zonele eterice ale lumii noastre prăfuite, toate divinitățile teluricului, fertilității, subconștientului abscons, oniricului. Mă dedau, fie și numai pentru câteva minute, atât cât durează călătoria, narațiunilor fondatoare ce au imprimat sens și miez întregii noastre civilizații moderne. Aud ca prin vis anunțarea stațiilor în greacă și engleză. De altfel, am observat că peste tot panourile indicatoare consemnează informațiile și cu caractere latine, ușurând enorm orientarea în spațiu, iar atenienii vorbesc cu ușurință limba engleză, oferind recomandări și informații minuțioase cu asupra de măsură.

1 agora romana 2 agora romana 3 agora romana

(AGORA ROMANĂ)

Mă trezește curând din reverie forfota călătorilor grăbiți să ajungă la suprafață prin rețeaua complicată a scărilor rulante. În toată perioada șederii mele în Atena m-a contrariat și m-a amuzat, totodată, zvâcnetul lor viguros pe aceste scări în continuă mișcare, obiceiul de a alerga vijelios pe culoarul din stânga, lăsat mereu liber tocmai pentru o cursă îndârjită cu cine știe ce coechipieri imaginari. Odată ajunsă afară, privirea mi-e răpită de mormanele de cireșe negre, pietroase, mai mari decât oul de prepeliță, și toate poftele copilăriei mi se activează proustian, cu dragi portrete din trecut. Neobișnuita senzație nu durează mai mult de câteva secunde, căci o simplă înălțare a privirii îmi panoramează revărsarea distinsă și impunătoare a templelor de pe Akropolis, iar tentațiile perisabilului pier în adevăratele ruine ale nimicului contingent. E deja noapte, dar reflectoarele puternice, proiectate pe diferitele unghiuri ale imensului sit arheologic, joacă istoria în valuri de lumini și umbre, în secvențe alternative de contururi clare și culise obscure.

De câte ori îl evocasem pe împăratul Hadrian în ultimele săptămâni, căutând să pătrund taina sufletului călător, iar acum, sub imperiul nopții blânde, mă aflu în fața Bibliotecii sale construite în Atena!… Respir aerul înviorat de aroma leandrilor în floare și privesc țintă, cu ochii larg închiși, spre o lume dispărută, o lume de un clasicism limpede și cuceritor, și-mi promit că a doua zi voi reveni dis-de-dimineață pentru a mângâia blocurile de marmură ce au sfidat timpul și ploile. Ocolesc cu grijă casele mai noi, scrijelite cu graffiti zglobii și multicolore, protejându-mă de câteva mașini și motociclete ce nu iartă niciun centimetru din zona patrimoniului universal, deoarece în Atena nu există restricții de circulație pentru vehicule în perimetrul Akropolisului. Pe de o parte mă încântă constatarea că locul pare foarte aerisit, în comparație cu alte spații din lume destinate turismului cultural, dar, pe de altă parte, a culege fotografii și impresii cu un autentic efect artistic poate deveni o adevărată aventură și un slalom imprevizil printre motorizate. Se simte tot mai aproape atmosfera cuceritorilor romani. Poarta Agorei romane își aruncă enigmatică în infinit cele patru coloane, îndemnându-mă să mă aproprii de ele, să le admir grația ionică și urmele vechii cetăți presărate dincolo de umbrele lor. Impresionant, tabloul aduce cu un cadru în semiobscuritate, montat pe generoasa scenă a unui teatru antic. De sus, dinspre temple se rostogolește o lumină vie și strălucitoare, cusută cu fir de aur, dăruită imaginației mele de vreo Ariadnă generoasă. Oare ce ritualuri sacre închinate preaînțeleptei zeițe Atena se săvârșesc acolo în orele de taină ale nopții?!

4 biblioteca Hadrian 5 biblioteca Hadrian 6 biblioteca Hadrian 7 biblioteca Hadrian

(BIBLIOTECA LUI HADRIAN)

Revin dimineața cu o voluptate a explorării de care nu mă credeam capabilă. Regăsesc acolo Biblioteca lui Hadrian, albă, cu alei curat pietruite și nișe acoperite încă de un delicat mozaic. Rămasă intactă măcar în fantezia mea, jumătate în lumea de aici, jumătate-n mit, ea-mi devine, pentru câteva dimineți la rând, locul de refugiu și de scris. Sub un arc de piatră protector, așezat probabil pe ceea ce va fi fost cândva una din aleile îngrijite din curtea bibliotecii, am așternut pe câteva foi albe primele rânduri despre caruselul de senzații experimentate aproape de zei. Deseori am simțit tăișul de foc din privirea Atenei îndreptat de sus, din Parthenon, spre inima mea. Peste foarte puțin timp aveam să meditez, cu răsuflarea întretăiată de atâta frumusețe nepământeană, în fața templului său din înălțimi.

 

(Va urma.)

 

2 Comentarii

  1. Maria Hulber Maria Hulber says:

    Continuăm călătoria împreună.:) Mulțumesc pentru gândurile bune, Manuela!

  2. mulțumim pentru călătoria în care ne-ai fost călăuză.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *