Lichelizarea meseriilor

A fost un coșmar. Eram prin oraș și am chemat un taxi. Șoferul avea treabă. A stat tot timpul pe telefon. “Mămicuțo, sunt la serviciu!”. Era neras și se îmbrăcase într-un pulover de salahor. Avea ceva de împărțit cu un coleg, pe care l-a tot făcut albie de porci la telefon.
Un taximetrist mi-a smuls, literalmente, o bancnotă din mână și a pretins că nu are rest. Altul stătea cu țigara în gură până ce i-am spus să termine cu fumatul la volan. Acesta este peisajul taximetriei în București.
Dar articolul acesta nu este despre taximetriști. Am realizat, după cursa de coșmar cu copilul “mămicuței”, că am mai întâlnit genul acesta de indivizi. În politică.

Să considerăm atent lucrurile. Într-o lume normală, un taximetrist își servește clienții. Vorbește politicos și este îmbrăcat sobru. Mașina îți inspiră încredere. Te duce la destinație acolo unde îi ceri. Își dă restul.
În Bucureștii Gabrielei Firea, taximetristul își vede de treaba lui. Are un limbaj agresiv și se îmbracă după cum îl taie capul. Mașina este o vechitură în care te urci pentru că nu ai încotro. Merge pe unde vrea el, mai ales dacă realizează că clientul nu știe cartierul. Nu concepe să nu primească un bacșis consistent.

Exact aceeași situație o regăsim în ce îi privește pe politicieni. Cu ei s-a întâmplat cam același lucru. Este un proces pe care l-am numit “lichelizare”.
Desigur, există și taximetriști de treabă. Politicieni de treabă mai puțini (știu doar unul-doi). Nu mă refer la numărul sau procentul aberațiilor umane dintr-o anumită meserie. Nici una nu este imună.
Problema este alta. În multe meserii sau cariere, atunci când apare câte unul din aceștia, este repede izolat. Împotriva sa sunt luate măsuri. Iar dacă el continuă, probabil va duce o existență marginală (profesional vorbind). De ce se întâmplă toate acestea? Pentru că meseriile au anumite reguli care trebuie respectate. Și au mecanisme de control. Este ca mersul pe șosele. Depășești viteza și te prinde radarul. Simplu.

Cu meseria taximetriei s-a întâmplat ceva straniu în ultimii ani. Nu știu cine și cum controlează domeniul acesta. Dar este clar că ceva nu merge. Mașinile arată în ultimul hal. Un șofer mi-a mărturisit că el schimbă plăcuțele de frână doar atunci când aude un sunet metalic. Altul mi-a descris instalația de “gaz” pe care i-o montase nu-știu-cine. Iar comportamentul la volan este sub orice critică. Unii vorbesc singuri în timp ce conduc.
Iată ce se petrece. În mod normal, intrarea într-o asemenea profesie este dificilă. În Londra te pregătești ani de zile pentru a deveni taximetrist. Examenele sunt dure. Îmi imaginez că și profiturile sunt respectabile.

Când mecanismele de control nu mai funcționează, meseriile de acest gen sunt invadate nu doar de incompetenți. Mai grav: sunt parazitate de indivizi cu probleme grave de comportament. Profitul financiar este doar unul dintre motive. Mai atractivă este oportunitatea de a abuza de semenii lor. În taxi ești, regulă, singur cu șoferul.
Ceva similar s-a petrecut cu politicienii. Cineva spunea – nu îmi amintesc acum sursa citatului – că nici un om de treabă nu se face politician pentru că oamenii de treabă au altceva de făcut decât să se ocupe de alții.
Este ceva adevăr aici. În lipsa unor mecanisme de control, meseria de politician a încăput pe mâna unor abuzatori seriali. Luați exemplul actualului Parlament, plin de infractori care vorbesc urât. Sau exemplul guvernului Ponta. A mai rămas unul de acolo fără dosare penale?
Sunt meserii întregi care au coborât ștacheta prea mult. Iar “la aspirație” – pentru a folosi un termen din ciclism – au intrat tot felul de personaje defecte din punct de vedere psihologic sau moral.

Meseria de polițist pare să fi ajuns sub aceeași zodie. De ani de zile nu am mai întâlnit polițist care să dea “Bună ziua!” cu un ton normal (asta presupunând că vreunul mai pierde vremea cu asemenea amănunte). De ani de zile mașinile nu mai sunt ridicate dacă parchează pe trotuar. Zilele trecute m-am dus să iau autobuzul. Un individ își lăsate mașina exact în stația de autobuz, peste dungile unde scria, mare, “BUS”. Cui să îi pese, dintre oamenii în uniformă?

Toate aceste meserii ar trebui, în teorie, să fie reglementate. Poate că pe hârtie sunt. În realitate sistemul de control, evident, nu funcționează.
Recent, am văzut politicieni care au cerut abolirea legii care interzice condamnaților penali să primească funcții în Guvern. Infractorii nu sunt și ei oameni?…
Asta îmi amintește de un taximetrist. Mergeam spre Arcul de Triumf, printr-una din puținele zone ceva mai verzi din București, când omul mi-a spus că are un necaz. “Dom’le, e aglomerație p’aicea!”. Și ce este de făcut? – l-am întrebat. “Să taie toți copacii aștia de p’aicea și să scoată benzile astea verzi, să toarne asfalt peste tot, să lățească drumul, să se circule peste tot, că ne-am săturat!”.

Am plătit și am fugit. Ca orice cetățean.