Tragedia din Colectiv m-a găsit la Roma. Întors în Bucureşti, am aflat că acolo a pierit şi o fostă studentă, Nicoleta Baldovin. Voi lăsa cuvintele ei să vorbească despre ea.
Uneori le cer studenţilor să răspundă concis la întrebarea “Ce este istoria?” Interogaţia, departe de orice intenţie normativă, vrea să suprindă imaginea dinamicii intelectuale pe care studiul trecutului îl oferă oricui.
Nicoleta a răspuns în 2012 astfel:
Pentru mine, istoria este un puzzle uriaș, cu mii de piese reprezentate de evenimente, oameni, lucruri materiale, documente, care odată puse împreună, ne deschid un portal spre trecut, o oglindă în care putem privi înapoi, până la mayași dacă vrem. Odată ce ai înțeles acest proces, mergi pur și simplu pe stradă și te lovești de o piesă din acel puzzle, imaginea din jur se schimbă și te transpui într-o alta lume. Una cu trăsuri și jobenuri sau poate una cu armuri strălucitoare. E o lume în care poți să evadezi. Până la urmă, cred că fiecare individ simte că este prins într-o epocă greșită, că ar fi trebuit să trăiască într-o altă perioadă. Asta ne oferă istoria.
Mi-au trecut multe prin minte în timp ce citeam ştirile, reacţiile normale sau pe cele aiuritor-moralizatoare legat de tragedia din Colectiv. Am vrut să le comentez, dar nu mai pot să o fac acum. Am ales să reproduc două fragmente: unul scris de un preot, iar altul de un fost prim-ministru. În post-scriptum este despre un ordin al actualului prim-ministru… Sunt moduri de poziţionare vis a vis de o catastrofă care nu trebuia să se întâmple niciodată!
Preotul cu mulţi prieteni şi followers pe Facebook şi-a articulat părerea pe blogul personal. Este, printre altele, un fel de explicaţie pentru cele întâmplate:
“Atunci cînd, în apus, catolicii au început să se mascheze în îngeri la Crăciun, să se îmbrace în Maica Domnului, să facă spectacole cu Hristos, ei au spulberat taina și au deschis drumul mascărilor de tot felul. Nu că ele ar fi fost închise, ele au existat în lumea păgînă, dar creștinismul le oprise pentru sine.”
Las fraza aşa, fără să comentez! Spun numai că articolul se numeşte Moarte de Haloween şi are un număr impresionant de likes şi share…
Un fost prim-ministru al României a scris pe blogul lui următoarele. Şi el ne explică:
„Dincolo de responsabilitati, cred totusi ca ar trebui sa facem in asa fel incat nevoile varstei sa-si gaseasca raspunsuri nu in underground, in droguri, in blazare, nu intr-o traire autista, in incaperi cu multa lume dar cu muzica data la maxim facand sa vibreze peretii si in care nu exista posibilitatea de comunicare decat prin simturi.”
Mă gândesc la studenta mea şi cred că niciunul din fragmentele de mai sus nu spune nimic! Sunt cuvinte goale. Nicoleta Baldovin a fost un om frumos, inteligent care până sâmbătă avea toată viaţa în faţă.
PS
Am mai citit în fugă o ştire, i-aş spune tragi-comică. Citez: “Premierul a cerut, sâmbătă, autorităților competente, ca în perioada următoare să demareze o verificare “la maximum prevăzut de lege” asupra condițiilor în care funcționează cluburile de pe întreg teritoriul țării.”
Îmi amintesc că acum nu multă vreme, în vâltoarea momentului, ministrul educaţieia a desfiinţat comisia care analiza teza de doctorat a premierului. Asta după ce hotărâse că este un plagiat! Şi aşa, în mod legal s-a scos basma curată… Ce mai este şi cu istoria asta?
PPS
Ce a fost la Colectiv? Am înţeles că acolo a fost fabrica Pionierul. Apoi a apărut un club şi o tragedie… Lucru de mântuială, negjilenţă, voinţă divină, destin sau bubele unui sistem anapoda. Explicaţii există pretutindeni pentru tot şi toate. Sunt unii care ne traduc voinţa divină, iar alţii care ne trimit în alte locuri… Sunt mai sus decupate.
Vă invit pe toţi pe forumul acestui articol să continuăm povestea!
Nicoleta a fost colega mea de serviciu. Nu am cunoscut-o prea bine, însă sfârşitul ei tragic m-a tulburat. Mă supără faptul că descoperim nişte oameni excepţionali abia când ei nu mai sunt. Până atunci nu a fost nimeni interesat de soarta acestei fete care avea un salariu mizerabil sau în ce condiţii grele stătea în Bucureşti. Sper ca acolo unde este să aibă parte de linişte şi să ne privească zâmbind, pe noi cei atât de nevrednici şi răi. Nu te voi uita niciodată !.
Cei care nu-i judecă pe acei tineri din clubul „Colectiv” din București, dar judecă sărbătoarea Halloween, ca fiind demonică, îi judecă, indirect, pe acei tineri.
Halloween-ul nu este decât o sărbătoare care ironizează urâtul și moartea. Ce poate fi mai creștin?
Nu știați că demonul nu este înfricoșător? Dimpotrivă: este cel mai frumos dintre creaturi. Nu te sperie, ci te ademenește imitând pervers pe Dumnezeu. Voi, creștini în acte, nu mai judecați rock-erii, fiindcă ei se roagă pentru voi criticând sonor demagogia pioasă a sufletelor voastre. Nu mai judecați. Stați cuminți printre icoane și acatiste și nu vă mai ridicați sprâncenele în fața celor care nu-s ca voi.
Voi, creștini siliconați și cosmetizați, sunteți cei care strecurați țânțarul și înghițiți cămila.
Ați uitat să fiți oameni, aducându-vă aminte că sunteți „dumnezei”. Ați uitat să fiți cu adevărat dumnezei, aducându-vă aminte că sunteți doar oameni (animale raționale). Cu Biblia în mână mușcați de gât, ca animalele, pe cei care nu sunt ca voi. „Vai…uite, în sfârșit, Dumnezeu i-a pedepsit pe destrăbălații ăia care se închinau diavolului. De Paști, de Crăciun, așa ceva nu se poate întâmpla fiindcă noi, creștinii, ne închinăm lui Dumnezeu. Așa le trebuie acelor tineri care au sărbătorit halloween-ul”. Cam așa gândiți, voi, creștini sugrumați de Canoane și coperți de cărți sfinte.
Ați uitat să vă iubiți aproapele, indiferent de „cum” este el. Îl iubiți NUMAI dacă e așa sau altfel, uitând că NUMAI așa au apărut în istorie sistemele totalitare (trebuie să construim o lume mai „bună”).
Iubiți omul, nu „ideea” de om!!
Iubiți faptul în sine că omul, această făptură nemaipomenită, există; nu pentru că e într-un fel sau altul!!