1.În 2009 a primit Premiul Nobel pentru literatură. Motivația juriului: „densitatea poeziei si sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezmostenitilor”. Este singurul scriitor de origine română care a primit cea mai rîvnită distincție literară din lume.
2.La editura Humanitas există seria de autor Herta Muller – http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/seria-de-autor-herta-m%C3%BCller
3.Herta Muller despre exil și România: “Ţara poţi s-o ai numai pe fondul unei biografii, şi biografia mea e tot atît de valabilă ca biografia unui securist sau a unui dictator. Dar eu am plecat, ei au rămas, şi această lipsă de egalitate, această pierdere a biografiei, pe mine întotdeauna m-a deranjat. Exilul e totdeauna problematic. Nu poţi reveni sau, dacă revii, te întorci ca o altă persoană. Revii într-o altă ţară.”
4.www.humanitas.ro : “HERTA MÜLLER s-a născut la 17 august 1953 în satul Niţchidorf din Banatul şvăbesc. A studiat germana şi româna la Universitatea din Timişoara, lucrând apoi ca traducătoare într-o fabrică şi ca profesoară. A intrat în vizorul Securităţii şi a început să fie persecutată după refuzul ei de colaborare şi în urma prieteniei cu membrii societăţii Aktionsgruppe Banat. În 1982 debutează cu volumul de povestiri Ţinuturile joase (Niederungen, Kriterion; Humanitas Fiction, 2012), masiv cenzurat, care va apărea în 1984 ºi în RFG. Din 1985 operele Hertei Müller au fost interzise în România. Presiunile tot mai puternice din partea Securităţii au forţat-o să emigreze în Germania în 1987, iar de atunci trăieşte la Berlin. Publică romane: Omul este un mare fazan pe lume (Der Mensch ist ein großer Fasan auf der Welt, 1986; Humanitas Fiction, 2011), Călătorie într-un picior (Reisende auf einem Bein, 1989; Humanitas Fiction, 2010), Încă de pe atunci vulpea era vânătorul (Der Fuchs war damals schon der Jäger, 1992; Humanitas Fiction, 2009), Herztier (Animalul inimii, 1994), Astăzi mai bine nu m-aş fi întâlnit cu mine însămi (Heute wär ich mir lieber nicht begegnet, 1997), Leagănul respiraţiei (Atemschaukel, 2009; Humanitas Fiction, 2010); volume de eseuri, între care Hunger und Seide (Foame şi mătase, 1995), Der König verneigt sich und tötet (Regele se înclină şi ucide, 2003) şi Mereu aceeaşi nea şi mereu acelaşi neică (Immer derselbe Schnee und immer derselbe Onkel, 2011; Humanitas Fiction, 2011), memoriile Mein Vaterland war ein Apfelkern (Patria mea era un sâmbure de măr, 2014), volume de povestiri, precum şi volume de poeme-colaj. Este laureată a numeroase premii importante, printre care Premiul Kleist (1994), Premiul european pentru literatură Aristeion (1995), Premiul IMPAC Dublin (1998), Premiul pentru literatură al Fundaţiei Konrad Adenauer (2004).”
5.Herta Muller: “Eu cred că trebuie să fii onest, împăcat cu tine însuţi. Cred că scriind, omul se împlineşte altfel decât prin cele cinci simţuri. Scriind sunt descoperite lucruri din altă dimensiune. Atâta timp cât scriu, îmi dau seama măcar un pic cum ar putea decurge viaţa, dar când termin textul, iară nu mai ştiu.” & “Am fost mereu uimită de varietatea lingvistică a limbii române, de metaforele pe care le conţine. E o altă dimensiune a sinelui, pe care ţi-o conferă, de parcă aş avea două staţii, una a limbii pe care o întrebuinţez, alta, cea oferită de cuvântul echivalent al celeilalte limbi, care oferă o altă imagine. Limba română mă însoţeşte permanent, o am în cap, chiar dacă scriu în limba germană. Mă însoţesc, întotdeauna, în paralel, imaginile celeilalte limbi.”
6.Herta Muller despre celebritate: „Nici nu ştiu dacă sunt celebră, ce e asta? Pentru mine este pur şi simplu ceva abstract. Sunt lucrurile care sunt în afara mea şi se întâmplă ca reacţie la lucrurile pe care le-am făcut. De fapt, nu eu sunt celebră, dacă e ceva atunci sunt cărţile. Nu mă simt eu, nu e la adresa mea. Câteodată trebuie să suport această idee falsă, greşită”, a spus Herta Müller, subliniind că tocmai din acest motiv sunt atâtea persoane la conferinţa de presă.
„Eu cred că sunt aceeaşi persoană care am fost şi înainte şi n-am niciun motiv să mă schimb. Mă schimb aşa cum se schimbă fiecare om, cu vârsta, cu ceea ce mi se întâmplă, dar în rest n-am niciun motiv să mă schimb”, a completat scriitoarea. „Mie nu-mi stă tot timpul în minte că am un premiu, nici nu-mi amintesc de aşa ceva. Dacă eu sunt acasă şi am o viaţă normală şi mă ocup de toate cele cu care vă ocupaţi şi dumneavoastră şi orice om care îşi face viaţa zilnică, nici nu-mi vine-n cap că am aşa ceva. Şi de ce să-mi amintesc aşa ceva, că n-are tangenţă cu nimic. Dacă scriu, am aceleaşi probleme pe care le-am avut şi-nainte. Trebuie să lucrez şi-mi dau silinţa să iasă bine. Am acelaşi risc să greşesc, am acelaşi noroc să reuşesc, am ghinion să nu-mi reuşească”
7.Discursul Hertei Muller la primirea Premiului Nobel pentru Literatură – http://www.observatorcultural.ro/Orice-cuvint-stie-ceva-despre-cercul-dracesc*articleID_22904-articles_details.html
8.Herta Muller: “Am trăit peste treizeci de ani într-o dictatură, în România. Unde fiecare individ forma o insulă în sine, iar țara întreagă, și ea, un spațiu etanș în afară, supravegheat în interior. Exista așadar, pe marea insulă mobilă care era țara, micuța insulă rătăcitoare care erai tu însuți. Așezate una peste alta prin constrângere, două realități suprapuse forțat. Deși oricare dintre ele te-ar fi putut zdrobi ea singură.”
9.Herta Muller, invitata emisiunii “Profesioniștii” de la TVR:http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/litere-si-filosofie/herta-muller
10.Herta Muller: “Dar uneori, în câte o zi, viaţa îmi mai întinde o cheie, şi-mi zice: „Fă-ţi uşă la ea!””
