În secolul XX, instrumentele de tortură continuă să fie rudimentare, chiar dacă li se adaugă, în acelaşi timp, şi o tehnică sofisticată (în majoritatea cazurilor, instrumentele performante au fost fabricate în Statele Unite şi Marea Britanie). În America Latină, în a doua jumătate a secolului, acolo unde funcţionau instructori nord-americani, […]
Uneori, instrumente adiacente au ajutat la succesul torturii electrice: cârligele de prins rufe erau folosite la aplicarea electrozilor pe mameloane, caracterul lor de unealtă casnică fiind pervertit (Langguth, p. 164). Cruzimea era fără limită, precum în cazul unui doctor argentinian (poreclit Mengele) care se folosea de linguriţă într-un fel abominabil: […]
Torţionarul susţine adesea că el nu supliciază, ci pedepseşte, iar pedeapsa este urmarea ordinelor superiorilor; că el execută tot ceea ce i se cere, pentru că acest lucru i-l pretinde meseria. Chiar dacă este detaşat de orice plăcere a torturii, supliciatorul rămâne ceea ce este – un călău. Nu sadic […]
Sunt sau nu sunt martiri victimele torturii (politice) în secolul XX? Nici eroi, nici sfinţi, îi numeşte Tzvetan Todorov. În marea lor majoritate, torţionarii secolului XX sunt (pretins) creştini, ceea ce înseamnă că ideea clasică de martir trebuie rediscutată, întrucât, în puţine cazuri, victimele sunt torturate pentru credinţa lor în […]
Daniel P. Mannix (p. 91) a constatat că sexualizarea torturii (fie direct, prin viol, fie indirect, prin provocarea erotismului torţionarilor, acesta fiind catalizat de întrepătrunderea dintre supliciu şi sadism) are rădăcini în Roma antică, în cadrul carnagiilor de la Colosseum, când luptele gladiatorilor sau masacrul creştinilor defula erotic mulţimea. Pentru […]
Comunismul a fost, mai presus de orice, o tentativă utopică, dar pretins ştiinţifică, de modificare a condiţiei umane. Revoluţia comunistă, aşa cum a fost, in chip mesianic, vestită de Karl Marx, şi apoi infăptuită de Lenin şi de leninişti, era una socială, politică, economică, dar, în chip decisiv şi obsesiv, […]
1.Mulţi îl consideră cel mai mare scriitor francez în viaţă. Este, cu siguranţă, unul dintre cei mai cunoscuţi, mai bine vînduţi şi mai influenţi scriitori francezi. Îşi semnează cărţile şi e cunoscut în întreaga lume cu numele de Michel Houellebecq. Numele de la naştere este însă altul: Michel Thomas. 2.În […]
Fără să fie o judecată absolută – nu pot să invoc drept argument toate apariţiile editoriale din ultimii 20 de ani, să zicem; în mod fatal, o cunoaştere a lor, la modul exhaustiv, nu îmi este accesibilă! –, cred că volumele de monografii dedicate unor personalităţi profund democratice din afara […]
“La scurt timp după ce am ajuns în Place de la Republique am nimerit lângă un copil – maxim 15 ani – care ținea în mână o lumânare aprinsă și urla din rărunchi « li-ber-té d’ex-pre-ssion ». Asta este Franța, din punctul meu de vedere.” Oana-Valentina Suciu (OVS) Într-un mini-sondaj pe site-ul publicației […]
În urma groaznicelor crime de la Paris mi-au venit în minte aproape spontan următoarele întrebări: ce facem cu libertatea noastră şi ar trebui libertatea să aibă vreun fel de limită? Este de la sine înţeles că nu mă refer la vreo limită à la Hitler sau à la Stalin, ci […]
