Cum poţi scăpa sau cum te poţi retrage dintr-o lume care te refuză? Poţi încerca să-ţi pui capăt zilelor sau te poţi izola în virtual şi imaginar. Este o parte din povestea celor două personaje ale filmului coreean Castaway on the moon, regizat de Lee Hae-jun.
El încearcă să se sinucidă: se aruncă de pe podul ce traversa râul Han. Noroc sau ghinion! Tentativa nu reuşeşte pentru că apele îl duc pe mica insulă din mijlocul râului. Încearcă disperat să plece, dar îi este imposibil. Nu poate să înoate cele câteva sute de metri până în oraş, probabil Seul. Izolat pe insula din inima oraşului, personajul descoperă să supravieţuiască, să-şi ia viaţa de la capăt – la fel ca Robinson Crusoe. În cele din urmă, tot acolo îşi descoperă iubirea sau, mai bine, ea îl descoperă pe el…
Ea se izolase de mai mulţi ani în propria cameră, dependentă de lumea virtuală din Cyworld, o reţea coreeană de socializare… un fel de Facebook! În afară de asta, mai fotografia Luna. Prin aparatul foto cu obiectiv telescopic îl vede pe el, la început disperat că nu poate părăsi insula. Dar, în câteva zile, strigătul de ajutor scrijelit în nisipul ţărmului se transformă în Hello!
Este o invitaţie… Răspunsurile ei sunt mesaje în sticlă aruncate de pe pod. Plecarea lui de pe insulă nu are nimic măreţ: o patrulă, probabil poliţie sau jandarmi, îi comunică faptul că nu poate sta într-un spaţiu natural protejat. O ieşire brutală, la fel ca intrarea! Filmul se termină însă, cu întâlnirea dintre el şi ea: o strângere de mână şi două zămbete largi!
Dincolo de poveste, filmul lui Lee Hae-jun vorbeşte despre două lumi: cea reală, dar foarte dură, care poate să-l îndepărteze pe om de firesc, să provoace tensiuni interioare până la suicid şi lumea virtuală, unde mulţi aleg să se refugieze. Insula din mijlocul oraşului reuşeşte – în acest film – să scoată cele două personaje din lumea lor. Pe el din lumea reală, unde eşuase pe toate planurile, iar pe ea dintr-o lume virtuală unde se izolase de mai mulţi ani.
Sunt lumile în care trăim cu toţii zi de zi. Lumea dură o simţim în fiecare moment pe propria piele, citim despre ea prin ziare sau o vedem la televizor… Cât despre lumile imaginare, nu a fost deloc nevoie de cyberspace sau reţele de socializare să existe. Au existat dintotdeauna: de la El Dorado, Ţara Minunilor până la universului lui Menocchio din Brânza şi viermii.
Nu mă aşteptam să văd atât de mult în filmul ăsta. Dar s-a întâmplat să-l privesc exact în momentul când aveam nevoie de el. A fost o întâlnire fericită despre care am scris aici câteva gânduri răzleţe… Nimic altceva! Ar mai fi invitaţia să-l priviţi!
Poate fi văzut aici…
