Fericirea. Ai spus cuvântul și simți că te-ai lovit de-o stâncă. Fiindcă nu are definiție, dar cel mai important, nu poate fi cumpărată.
Despre fericire, cu toate că nimeni nu o poate defini (sau putem spune că are peste șapte miliarde de definiții), se vorbește cu o foarte mare ușurință. Există mii de cărți, de articole, de citate etc. care vorbesc despre ea. Scrii cuvântul pe internet și ai să afli numai fericire. Falsă, evident.
Și, totuși, fericirea ține de noi (un pesimist ar spune: ba nu, ceilalți sunt de vină, din cauza lor nu putem fii fericiți). Câteodată mai ține și de cei din jurul nostru, iar pentru asta trebuie să fim pregătiți să acceptăm că nu toți oamenii ne vor binele și să mergem mai departe cu fruntea sus. Însă lucruri frumoase nouă ni se întâmplă, dacă alegem să le vedem. Aici era problema: cum ne dăm seama când suntem fericiți sau nu. Sau mai bine zis, care sunt momentele acelea de fericire? Fiindcă sunt momente care ne fac să ne simțim foarte bine, să uităm de trecut, să nu ne mai gândim la viitor și să gustăm clipa prezentului. Acele clipe (pe care le uităm cu timpul, ele fiind înlocuite de altele) sunt punctul maxim după care tânjim în viață. Dacă ne-am menține starea de spirit ar fi ideal, dar foarte puțini oameni reușesc să facă asta.
Până una alta trebuie să recunoaștem clipele de fericire atunci când vin și să ne bucurăm de ele. Și pentru a clarifica mai bine ce vreau să spun am să dau câteva exemple din proprie experiență, dar și din experiența celor care mi s-au destăinuit. Poate mulți dintre voi le recunoașteți, dar nu v-ați gândit niciodată la ele atunci când le-ați întâmpinat.
Momentul când îți zâmbește copilul tău; peisajul muntelui și sunetul unic ce te face să închizi ochii să să te duci cu mintea departe; coincidențele unei simple zile, ca atunci când ai rămas fără bani sau fără un lucru în casă, sau pur și simplu căutai să cumperi ceva și nu-l găseai, iar apoi, fără motiv cine apare și-ți salvează ziua; te trezești râzând în hohote de hilarul situației: și totuși, ești fericit că universul ți-a răspuns; liniștea câmpiei atunci când te întinzi în iarbă și închizi ochii mirosind iarba proaspătă; o carte ce reușește să te acapareze atât de tare încât timpul se dilată și tu te simți ca un personaj din carte; secundele când te trezești dimineața și simți un un om lângă tine; conversația cu cineva pe care nu l-ai mai văzut de mult și cu care ai împărtășit anumite lucruri ș.a.m.d.
Sunt lucruri mărunte, detalii pe care deseori nu le băgăm în seamă. Obișnuim să privim la ceea ce are vecinul în loc să ne bucurăm de ceea ce avem noi, de faptul că avem unde să dormim, de pisica blândă pe care o mângâiem cu drag și ea toarce recunoscătoare, de cana de apă ce ne așteaptă după o lungă zi călduroasă, de faptul că nu avem nicio durere supărătoare și că suntem norocoși să putem face atâtea lucruri etc. Dar cea mai mare greșeală este aceea de a crede că foarte mulți bani ne aduc fericirea. Există studii care arată ce se întâmplă cu un om care are foarte mulți bani.
Faceți un simplu exercițiu de imaginație: ați primit o sumă foarte mare de bani. Ce ați face cu ea? După ce v-ați cumpăra toate lucruri posibile pe care le-ați visat: dulapuri de pantofi, sertare de cosmetice, zeci de haine, electrocasnice inteligente, mașină de lux, vilă la malul mării și casă de vacanță la munte (și ce mai vreți să adăugați), ei bine, după toate asta ce rămâne? Ce mai probabil o goliciune. Ce rost are să mai lupți când le ai pe toate? Cum să mai te bucuri de o haină nouă pentru care ai muncit s-o cumperi, de o masă pe care te-ai chinuit să o gătești și altele, dacă poți să de duci la colț de stradă și să-ți cumperi tot ce dorești fără niciun regret.
Și în încheiere, unul dintre cele mai simple lucruri care îl fac fericit pe un om este de a dărui. Cel puțin pe mine mă face fericită. Să dăruiesc, fie lucruri, fie să fiu de ajutor cuiva aflat în nevoie, mă simt foarte fericită când văd că am făcut un bine și că omul din fața mea se bucură sincer de cadoul sau ajutorul meu. Încercați și voi!
