Tund gratis! Despre oamenii din Sud

Veneam din nord. Din nordul Bucureştiului. Mă pregăteam să revăd Parcul Carol şi eram nerăbdător pentru că nu îl mai explorasem pe îndelete iarna (Ce s-a întâmplat cu păsările de pe lac, raţe, gâşte? Sigur, este o iarnă blândă, dar noaptea e frig, iar noaptea apa mai îngheaţă la mal. Cât de verde mai este parcul? Etc etc.).

Credeam că nimic nu mă va întârzia. Şi totuşi, când să părăsesc Calea Şerban Vodă, pe trecerea de pietoni mă intersectez cu un băietan foarte agitat care făcea o reclamă zgomotoasă, ţipa şi dădea din mână. De gât avea agăţată o pancardă inscripţionată astfel: „Tund gratis!“ Aşa ceva nu am mai văzut, trebuie să mărturisesc. Eram atât de mirat, încât am căzut pe gânduri. Uitasem de parc, de alergările uşoare de pe alei, care pentru mine au devenit un scop în sine, o raţiune de a trăi.

Slight refresh! Neuronii încep să funcţioneze, să facă asocieri. Tot în sud, chiar la mine în cartier de astă-dată, vreo două frizerii sunt în pragul falimentului, dacă nu au şi închis obloanele. Prin 2009, când criza s-a făcut simţită şi la noi, descopeream cu mirare pe uşa unui magazin alimentar anunţul: „Nu mai vindem pe datorie!“ Aşa ceva nu am văzut în Nord. Nu trăiesc acolo, dar mă învârt totuşi prin Bucureşti destul de mult. Există şi în capitală o astfel de diviziune generată de disparităţi socio-economice: Nord contra Sud? Eu cred că da. De-asta am fost poate partizanul înfocat al construirii unui aeroport în sudul oraşului. Poate un aeroport, poate un stadion ar schimba lucrurile.

Nici unul, nici altul nu s-au realizat şi nu sunt speranţe pentru aşa ceva. În schimb, din păcate (sau din fericire?) sunt mari şanse pentru desăvârşirea catedralei Mântuirii Neamului. Care – nu ştiu dacă ştiţi – este în sectorul 5 şi va influenţa construcţiile (şi dezvoltarea) spre Sud. Da, de acord, pare un fiasco moral şi arhitectural. Dar pentru oamenii din Sud ce se mai poate face? În afară de vanghelioane şi petreceri cu mititei?