Noaptea dinaintea examenului. Cum înveţi când nu mai ai chef să înveţi în sesiune

Ce faci în “Ultima noapte” înainte de examen, când mai ai doar câteva ore la dispoziţie? Mai important: ce faci când nu mai ai nici un chef să înveţi în sesiune? Iată mai jos 40 de trucuri ca să înveţi mai eficient atunci când numai de asta nu îţi mai arde arde. Unele serioase, altele mai haioase.

1. Metafora Matrix. În filmul Matrix, Neo şi Morpheus se conectau la Matrice, şi pentru acea perioadă de timp, nu mai « lucrau » cu corpul, ci doar cu mintea. A învăţa este o astfel de perioadă în care lucrezi cu mintea.
Dar mintea are alte reguli, alte feluri de efort decât efortul fizic. Trebuie să le înveţi, să înveţi să îţi cunoşti propria minte. Şi mai ales trebuie să nu faci comparaţii între efortul fizic şi cel intelectual – iată de ce simplul efort de voinţă nu merge pentru învăţat, aşa cum merge când trebuie să speli vasele sau să faci curat în casă.
Degeaba spui « vreau », cu cât spui asta mai mult cu cât mintea se blochează. Eficienţa în gândire este tocmai o anti-eficienţă.

Se aplică şi aici conceptul de hiper-intenţie al lui Viktor Frankl : dacă « vreau » să învăţ rezultatul e că nu mai învăţ. Dar dacă încep să citesc, un rând, două, o pagină, într-un moment neprogramat şi într-un loc neobişnuit (bucătărie, balcon, pe scara blocului) în timp textul se mută încetul cu încetul în mintea mea, ideile şi argumentele se mută la mine, ca într-un transfer făcut pe nebăgare de seamă.
Nimeni nu poate să planifice perioada în care mintea mea este atentă: tot ce pot face este ca, în clipa în care îmi dau seama că mă uit la litere în loc să fiu, aşa cum ar trebui, «plecat printre rânduri», ei bine las totul aşa şi fac o pauză.

2. Trecerea de sofismul « Trebuie să învăţ ». În clipa în care îţi spui Trebuie, mintea se blochează. De aceea e bine – decât să înveţi în ultimele 2 zile, să aduni momente în care înveţi « pe furiş », pe neobservate, în metrou sau aşteptând să se fiarbă mâncarea.

3. Alegerea licenţei: este o ancoră care îmi redǎ chef sǎ învǎţ o materie care nu îmi place neapărat, dar îmi dau seama că o să mă ajute pentru licenţă.

4. E nevoie de un Ritual pentru a învăţa. Cutare cană de ceai sau de cafea. O haină anume. Cutare terasă sau cafenea unde merg dimineaţa sau seara pentru o oră, să citesc în linişte.

5. Muzică convexă şi muzică concavă. Sunt muzici care vin peste tine şi îţi atrag atenţia, sunt muzici care îţi fac loc şi te ajută să te concentrezi – de regulă muzică instrumentală. Eu propun un Playlist de Sesiune pentru fiecare sesiune: o listă de melodii care dă semnalul că eşti în moment de învăţare.

6. Începi să pregăteşti petrecerea de mâine seară.

7. Unusual. Aristotel învăţa mergând, Goethe în picioare. Nu zice nimeni că trebuie să învăţăm la birou. E treaba mea să găsesc Locul care mă blochează, de regulă cel cu care m-am obişnuit de când sunt mic sau din liceu, şi apoi Locul care mă eliberează. Să găsesc pentru mine Modul Potrivit de aranjare a cursurilor, a foilor, a luminii.

8. Înveţi la două materii deodată. Dacă te stresează prea mult o materie şi tot îi dai ocol, o soluţie e să deschizi două cursuri deodată şi să înveţi în paralel. Cui cu cui se scoate, se zice, stres cu stres se scoate. Mai bine înveţi două cursuri pe jumătate decât zero curs.
9. 30 de minute. Soluţia limită pe care o spun studenţilor, când chiar trece timpul şi vezi că nu te apuci deloc de treabă. Scoţi un mare ceas deşteptător şi îl pui la câte 30 de minute. 30 de minute film sau serial, 30 de minute citeşti, şi tot aşa. Filmul îţi ritmează voinţa, în acest caz, dacă tu nu o ai deloc.

10. Bei multă apă, nu cafea.

11. Atunci când citeşti şi înţelegi, se întâmplă o adevărată « minune », de fapt. Iar minunile nu se pot controla. Aşa că măestria în a învăţa stă în arta pauzelor. Multe şi dese. Mai precis, dacă te gândeşti « Când mă apuc de citit? » nu o vei face niciodată. Dar dacă te focusezi, în mod paradoxal, pe pauze, atunci în mod firesc îţi dai seama că ai văzut destule filme şi ai fumat destule ţigări. Parcă ar merge 5 minute de citit.
Apoi iar pauză. Pauza o poţi controla, poţi spune sincer că ai făcut pauză, şi revii. 15 minute. Iarăşi pauză. Cititul reia un ritm firesc dacă nu te preocupi de citit, ci de pauze.

12. Ca student, învăţatul e job-ul tău. Nu zic că trebuie să fii un angajat model, dar că orice adult care lucrează nu face doar ce îi place. Dar mărog, după ce îşi termină treaba ia banii şi merge la Ski: aşa şi studentul, ia nota şi apoi merge la terasă fericit să aprofundeze subiectul cu colegii.

13. Faci o baie bună, cu sare sau tot ce prinzi din cameră sau bucătărie. Trei picături de ulei de mentă sunt o chestie utilă.

14. Există meserii provocatoare şi pasionante, cum ar fi jurnalist sau spion. Sunt metafore bune pentru a învăţa: trebuie să « scanezi » rapid informaţia şi să prinzi esenţialul. Dacă nu îţi place în mod special materia, o poţi lua ca test pentru un jurnalist de investigaţie sau spion: în cât timp filtrez eu informaţia şi… prind un opt?

15. Tot la capitolul metafore care motivează, îţi imaginezi că pentru materia care îţi place – să zicem relaţii internaţionale sau sociologie politică – o să devii un mare specialist cunoscut care o să discute cu unii sau alţii, la televizor sau la conferinţe. Astfel de oameni au nevoie să ştie din toate câte puţin, ca la un salon de ambasadă – să poată purta cam orice discuţie cu oricine. Deci, restul materiilor care nu îţi plac sunt bagajul tău, de informaţii, de care ai nevoie, pentru a reuşi jocul social din viitor.

16. Te poziţionezi corect faţă de profesor: în mod normal el studiază cărţile alea de peste 15 ani, tu doar de două zile sau o lună. Deci nu ai cum să « îi iei faţa », şi asta le linişteşte. Dar ai cum să « iei faţa » colegilor: profesorul ia mereu pulsul clasei, generaţiei, şi dacă eşti undeva peste media orelor învăţate de colegii tăi nu ai de ce să te temi.

17. Dai un tur pe Facebook şi te umpli de bucurie când vezi că toţi colegii tăi sunt la fel de nefericiţi ca tine.

18. Îţi găseşti o mică ocupaţie concretă – speli vase, coşi, sau faci ordine în agende sau acte. Ordinea în acte e o activitate care te duce cu mintea foarte departe de învăţat, şi te odihneşte mai mult decât două ore de Stăpânul Inelelor. Si faci chestia aia tot la douăzeci de minute.

19. Îţi spui sau tocmai îţi dai seama că viaţa şi succesul sunt făcute din momente de fineţe, să zicem de subtilitate, dar nevăzute de nimeni, din eforturi fine şi invizibile, dar că asta e viaţa, mai ales astăzi. Nimeni nu va şti cât de mult te-ai chinuit ca să mai înveţi şi cursul 10 pe la ora 3 noaptea: dar în acea clipă te-ai decis că tu mai stai, mai rezişti, că de fapt tocmai te trezeşti şi tocmai te apuci de treabă deşi plănuisei să te culci pe la ora 1 – asta pentru că poate pentru prima oară în viaţă te-ai decis să îţi dai o lecţie ţie însuţi de perseverenţă.

20. Îţi faci patul şi te pui în pijama. Apoi te enervezi şi mai înveţi vreo 2 ore în pijama fiind.

21. Te rogi pentru ca profesorul să facă o criză de rinichi sau să îi nască mai repede nevasta. Sau sa fie un incendiu la facultate, măcar o sală două. Apoi poţi să te culci.

22. Sari peste capitolele sau paginile pe care nu le înţelegi sau nu îţi plac. Faci un calcul de probabilitate: decât să stau o zi întreagă cu un capitol neplăcut, mai bine învăţ două cărţi întregi mai uşoare din care sunt şanse să îmi pice 50 la sută din subiecte.

23. Renunţi pur şi simplu la examenul la care nu ai chef să înveţi, dar pe celelalte mai uşoare le înveţi de nota 10. Sunt examene care te stresează atât de mult încât te gândeşti numai la ele, petreci timpul fiind stresat, rezultat nu înveţi nici la acela greu nici la celelalte mai uşoare. Mai bine ai o absenţă şi 6 de 9 decât 7 de 5.

24. Atunci când înveţi, nu te mai uiţi la ceas. Te uiţi doar cand faci pauze.

25. Daca ai trei ore la dispoziţie şi nu ai citit deloc cele 12 cursuri, înveţi tot prin probabilitatea de a primi un subiect: decât cursurile 1-7, mai bine cursurile care au cele mai multe concepte.

26. Metafizica în sesiune. Atunci când vine un examen, apar tot felul de idei de auto-cunoaştere uitate de mult: “ar trebui să citesc Cele cinci limbaje ale iubirii. Sau Cum fă fii fericit în cuplu. Dacă înţeleg acea problemă nerezolvată de mult, o să am energie mai multă ca să învăţ”. Rezultat, cele 3 zile pentru învăţat se duc pe psihologie. Atunci, trebuie să faci un carneţel alături pe care notezi toate aceste idei care apar, sunt lista ta de activităţi pentru vacanţă. Sau, ca pauză, începi şi citeşti acele cărţi care acum, din senin aşa, au devenit super-importante pentru echilibrul tău psihic…

27. În loc să te gândeşti obsesiv la nota de examen, îţi imaginezi că va trebui să ţii o conferinţă pe tema respectivă, pe una din temele cursului. Eşti doar în faza de documentare.

28. Ceai de mentă, ajută la o mai bună respiraţie.
Vitamina B1 – înainte se găsea în pastile, acum doar în B Complex. Te ajută foarte mult să te concentrezi, dar nu te bagă în fibrilaţii aşa cum face cafeaua.

29. Ieşi să te plimbi des. Nu mai avem chef să învăţăm pentru ca ni se pare ca e nedrept să fim obligaţi să învăţăm fix acea materie. Plimbările de zece minute până la colţ îţi redau sentimentul că esti liber şi că, dacă revii la birou să înveţi, este alegerea ta.

30. De fapt studentul n-are ce face 3 luni, iar apoi are impresia că este metafizic opresat de soartă fiind obligat să înveţe. Dacă ar munci sau ar face două facultăţi, în mod firesc şi-ar da seama că, atunci când îi rămâne timp să înveţe, ei bine e cazul să înveţe. Aşa că pauzele faimoase sunt de fapt golurile dintr-o agendă care nu e încă complet plină, aşa cum ar trebui. Decât să faci pauze, mai bine schimbi mereu ocupaţia sau cursul.
Aşa facea Enescu, nu facea niciodată pauze ci schimba solfegiul cu compoziţia muzicală, un stil de muncă cu alt stil de muncă. Dacă îţi faci un program plin, de la spălat vase până la vizitat un coleg, perioadele de învăţat se “înghit” mai uşor si mai ales mai firesc.

31. Îţi iei la bătaie prietenul, prietena, colegul de camera, marog orice fiinţă umană pe care o prinzi zâmbind cu un suc în mână. Apoi te tragi de urechi şi revii la birou.

32. Intuiţia principală a autorului. Sunt autori care au multe cărţi dar toţi au o intuiţie principală. Felul în care au devenit cine au devenit, lucrul în care ei cred. Dacă prinzi intuiţia principală înţelegi mai bine de ce a scris acel om.
Intuiţia principală se poate găsi în Prefeţe, Wikipedia, Documentare, etc. De acolo revii la un text care nu mai e străin sau sec, e scris de un om pe care îl simţi mai aproape, într-un fel.

33. Înveţi ca un joc. Exemplu: “Complexul chinezesc” e o metodă de a face sport fără să te plictiseşti. E aşa: o genoflexiune, o flotare, un abdomen, un briceag. Apoi două din fiecare, trei din fiecare… până la zece (dacă se poate..), apoi câte 9, 8, … 2, 1. Şmecheria e că dacă te apuci să faci doar flotări, te plictiseşti repede. Dar cu acest exerciţiu mintea ţi-e ocupată să calculezi, şi te trezeşti cu vreo 400 de mişcări făcute în loc de 50.
La fel ar fi jocul meu cu punctele de sprijin în învăţare: sunt cinci categorii pentru a învăţa (concepte, autori, autori secundari, date şi statistici, exemple şi poveşti istorice). Jocul e să iei câte una din fiecare, apoi câte două, apoi câte trei, din fiecare capitol sau curs. Aşa că treci o dată prin curs şi iei câte un punct de sprijin la fiecare curs. Cu o culoare anume, eventual. Apoi din nou prin toată materia. Acest joc îţi permite să iei nota de trecere chiar dacă nu ştii tot, să faci asocieri atunci când înveţi şi să schimbi mereu atenţia – deci să nu cazi în rutină.

34. Evident, sport. Cu cât mai mult cu atât mai bine. Jogging-ul mi se pare cel mai potrivit, mai ales că nu durează mult şi te oxigenează foarte repede.

35. Te uiţi pe Facebook la mutrele studenţilor din anul mai mare şi îţi zici “Păi dacă urâţii ăştia au luat examenul, io de ce nu pot?”

36. Nou vs. obligatoriu. Sofismul ascuns în starea de blocaj faţă de materie este următorul: Cartea respectivă pe care trebuie sa o înveţi era foarte interesantă atunci când o aveai doar de citit, dar acum că “Trebuie” să o înveţi, ai impresia ca dacă cineva a recomandat-o nu mai e descoperirea ta. Nu mai e ceva nou, deci nu mai e original. Aceeaşi carte ar fi foarte interesantă la o ţigară la o terasă – dar acum nu mai este.
E util atunci să schimbi locul şi momentul care pentru tine semnifică “învăţ din obligaţie”. O cafenea sau un Mall sunt un loc unde poţi să îţi citeşti cartea dar să ai impresia că eşti în vacanţă sau în Week-End. De fapt, tocmai aştepţi să intri la film, dar mai citeşti un pic… Încă un pic… Şi uite aşa trece o carte, dacă eşti la o cafeanea.

37. Ai învăţat cinci minute? Bravo, ai o şansă în plus la examen. Nu te gândi că mai e mult, că materia e încă multă. La examen trebuie să atingi o linie invizibilă după care profesorul spune “Destul, subiectul 2!”. Orice minut învăţat creşte şansele să atingi acea linie.
E ca şi cum din mijlocul unei păduri începi să defrişezi copacii: poiana e tot mai mare, dar pădurea din jur pare şi ea tot mai mare. Însă profesorul nu dă notă pe pădure, el singur ştie cât de mare este: dă notă pe poieniţa ta, dacă e mai mare faţă de celelalte poieniţe ale colegilor.

38. Faci pauză şi contempli absolut idiotizat un căţel, o pisică sau o găină care se plimbă prin curte, apoi îi şopteşti tandru: Bucură-te, fiinţă fericită, că la tine în cap nu e loc pentru “Ciocnirea Civilizaţiilor”!

39. Nu iei notele ca pe o chestie personală.

40. Cea mai importantă competenţă de care ai nevoie azi, pe lângă inteligenţa emoţională, este să selectezi rapid esenţialul dintr-o masă mare şi haotică de informaţii. Într-un aeroport sau într-un supermarket, pe Net sau la un curs e la fel. Aşa că nu e vorba de o materie cu nume nesuferit nici de un prof pe care îl visezi noaptea cu groază, e doar un joc-test util pentru viaţa ta: trebuie să prinzi repede esenţialul.
Fiecare curs e un Level al jocului, şi sunt zeci de Level-uri în viaţă, iar cei tari ies pe partea cealalată – a anului, sau a facultăţii, sau a vieţii. E păcat să rămâi prins la un Level doar pentru că nu ai chef la ora 23 noaptea să înveţi un curs nefericit.

41. Dai jos un film care se adeverește a fi prost, sau te uiți la un Show TV în limba română și te apuca greata. Ieși în fata blocului și dai de doi „țărani mitocani” . Apoi ai o revelaţie “Băi mâncaţi-aş, dar ce făceam eu aici era chiar interesant!”
Totul e ca revelația sa nu vină prea târziu. Viata de student, chiar si în sesiune la 2 noaptea, e minunată: din păcate iți dai seama de asta doar după facultate.
La fel ca la liceu: Cui nu i-e dor de liceu?
Baftă tuturor!

Mai jos, gen de muzici pe care eu le ascultam în sesiune:
John Powell Bourne Supremacy Tot CD ul
Harry Gregson -Williams – Spy Game Tot CD ul
John Powell – Paycheck CD
Wicker Park – Soundtrack
Garden State – Soundtrack
Man on Fire – Soundtrack
Broken Arrow – Soundtrack

6 Comentarii

  1. Multumesc!!!

  2. Haios, crocant, inspirat, realist, uman, empatic, trăsnit, plin de solutii „miraculoase”, picant si inedit, tonic, amuzant si serios deopotriva e articolul Dvs., mai ca iti vine sa te inscrii la doua facultati deodata, pe loc!

  3. multe solutii sunt haioase. nevoia de diversiune e oricum acolo si trebuie controlata dar cu mila. la mine a mers odata , o sticla de vodca in noaptea dinaintea examenului. Nu stiusem mai nimic inainte, dar la examenul scris am luat 8. apoi figura nu a mai functionat. trebuie facuta diferenta intre materii. la cele umaniste, de exemplu, se poate citi pe diagonala , pe cuvinte cheie, pe asocieri de idei, sunt tehnici de memorare, trebuie si astea aduse in discutie, pe linga cateii din fata caminului, fericiti ca nu au sesiune. Si, ca sa fiu chiar nesimtit, poate si niste pranayama ori qi gong ar folosi pentru relaxare. Oricum, bafta la examene celor ce au citit si au nevoie de acest articol frumos si plin de invataminte , un fel de guerilla learning.

  4. E foarte interesant . Ma ajutat chiar mult

  5. „Ani de liceu…” cu tampenii din filmele cu tampiti. Mie nu mi-e dor. Permiteti?

  6. Foarte interesante trucurile recomandate de dumneavoastra!
    In studentia mea straveche(1970-1974),la Istorie,cred ca nu am recurs la ele,mai ales ca atunci,tentatiile pentru un student erau mult mai putine.In schimb,eu nu intram in sesiune fara sa fi trecut de cel putin 4-5 ori peste cursuri.Nu am avut nicio absenta la cursuri,nicio restanta,nicio nota in afara de 9 si 10.
    Cand ii amintesc baiatului meu(fost student la dumneavoastra)toate astea,evident ca imi raspunde:”ei,mama,erau alte timpuri atunci!”
    Imi place ca va ganiti la studentii dumneavoatra,important e ca si ei sa aprecieze lucrul asta.
    Cu stima,
    prof.(pensionara)Emilia Diaconescu

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *