Ieri a fost mult mai bine, azi deplorabil, iar mâine fără speranţă! Aud adesea genul ăsta de lamentare asociat cu o ersatz-nostalgie – când vine vorba de situaţia României. E ca un fel de suspendare în neputinţă. Dacă ar fi să-i sintetizez pe cei care fac anamneza societăţii şi înaintează propuneri de diagnostic, ne confruntăm cu trei mari probleme: corupţia, instituţiile slabe şi oamenii care le conduc…
Punktul acestei săptămâni este un prilej de reflecţie pe marginea problemei elitelor româneşti, de ieri şi de azi. Pentru asta, vă mijloceşte o întâlnire cu două texte scrise de Paul Cornea, respectiv Virgil Nemoianu şi două interviuri: cu Ioana Pârvulescu şi Toma Pavel. Ne putem gândi, astfel, la cum ar putea să arate o elită într-o societate şi, mai ales, care să fie rolul ei…
Mă gândeam că, până la urmă, rostul şi privilegiul elitei este să-i servească pe cei din jurul ei; să fie stimul şi inspiraţie pentru cei care vor să-şi împlinească superior destinul! Dar astăzi, adevăratele elite parcă nu mai sunt în prim plan!
Ele îşi urmează consecvent vocaţia, însă o fac oarecum departe de zgomotul social, de ceea ce Michael J. Sandel numeşte „societate de piaţă”. Astăzi, adevăratele elite trebuie căutate!
