Cum găsesc psihologul potrivit

Într-una dintre discuțiile de cafenea mi s-a povestit despre periplul căutătorilor de psiholog din cabinet în cabinet ceea ce m-a determinat să scriu un articol care să scurteze drumul către cel potrivit.  Mai întâi, trebuie precizat că psihologul se poate înfățișa sub multe titulaturi – coach, mentor, consilier psihologic, psihoterapeut, consultant în diferite metode de comunicare, trainer de soft skills etc. și, dacă nu vreți să vă treziți că vi se citește aura fără voia voastră, e bine să vă informați înainte despre ce știe să facă fiecare.

Astfel, dacă un coach consideră că expertul în propria schimbare este clientul sau coachee, mentorul își oferă expertiza ca model de depășire a diferitelor obstacole personale și profesionale. Prin urmare, mentoratul, așa cum sugerează și numele, este o relație de tip învățător – ucenic în care cel din urmă se inspiră din înțelepciunea celui dintâi cu speranța că va fi și el un profesionist. Coach-ul poate fi centrat doar pe partea de afaceri sau poate lucra și/exclusiv pe aspecte ce țin de sănătate și bunăstare psihică, familie, stiluri parentale, relații de dragoste, spiritualitate și ce mai presupune viața de zi cu zi a oricărui muritor. Clientul coach-ului și al mentorului este mai puțin sensibilizat emoțional de diferite tulburări mentale și își dorește să funcționeze la nivelul superior al propriului potențial.

Persoana care trece prin momente dificile la care nu reușește să reacționeze într-un mod sănătos se adresează psihologilor care se formează pe partea clinică. Psihoterapeutul trece printr-o formare mai complexă pentru că vrea să vindece patologii mentale, consilierul psihologic este preponderent interesat de dezvoltare personală, probleme subclinice, somatizări. Școlile psihoterapeutice sunt diverse (de orientare psihodinamică, cognitiv-comportamentală, integrativă, sistemică etc.) și pot avea viziuni despre intervenția clinică ce contrastează acut.

Diferențierea poate continua. De exemplu, un psiholog se poate specializa doar în anumite tipuri de tulburări (de exemplu, tulburările afective și anxioase), poate lucra doar cu copiii, doar cu adulții sau doar cu adolescenții. Nu presupuneți că o expertiză într-un domeniu implică o alta într-un domeniu similar. De asemenea, nu presupuneți că dacă cineva are o anumită pregătire profesională, cum ar fi psihiatria, nu o poate avea și pe cea de psiholog. Același demers informativ e bine să fie aplicat și altor denumiri conexe, pentru a preîntâmpina îmbrățișarea în grup sau jocul cu atingerea nasurilor când de fapt tot ce vreți e să să povestiți cuiva cât de greu vă este să divorțați.

De obicei, acest gen de decizie apare la întâlnirea dintre recomandarea unui prieten și propria perspectivă despre cum ar trebui să fie un psiholog – o doamnă la 40 de ani, cu coc, deux-pièces și care aprobă prin îhm-uri versus un bărbat cu barbă freudiană care te îndeamnă să te așezi pe o canapea și să povestești tot ce ți s-a întâmplat din copilărie încoace. Eu vă propun să vă eliberați de prejudecăți și să fiți deschiși față de aspecte ce țin de vârstă și sex. Nu toate femeile sunt răbdătoare și nu toți bărbații sunt pragmatici. În plus, preferința pentru un psiholog în vârstă, învocând experiența acestuia, poate duce la pierderea unei intervenții din partea unui psiholog mai tânăr, a cărui expertiză este ideală pentru tipul respectiv de problemă. Experiența poate însemna doar trecerea anilor, nu neapărat expertiză. Identic, preferința pentru un psiholog mai tânăr, motivată de concepția că vârsta înaintată se asociază cu lipsa de informație privind ultimele descoperiri din domeniu, poate duce la pierderea unui tip de insight care se construiește în ani de încercări și erori.

E recomandabil ca așteptările despre atitudinea și comportamentul psihologului, modul de desfășurare a ședințelor și alte aspecte ce țin de acest tip de experiență să fie discutate la început, când se construiește contractul de lucru. Datoria psihologului este de a clarifica detaliile despre pregătirea sa profesională, atitudinea despre schimbare, modul de structurare a intervenției, cu explicații despre utilitatea fiecărei părți, prioritizarea obiectivelor, limitele confidențialității, expectații față de proprii clienți sau pacienți și, dacă observă că nu există compatibilitate, de a referi clientul către un specialist adecvat.

Nu e important să știți că psihanalistul clasic freudian își va cenzura personalitatea și pe cea a cabinetului pentru a stimula nevroza de transfer. În schimb, e bine să fiți conștienți că orientările psihodinamice concentrate pe fiecare cărămidă care a ridicat edificiul problemei se întind pe o perioadă mare de timp. Cei dornici de explorare interioară și de reiterarea pașilor spre deciziile importante s-ar putea să se simtă dezamăgiți de abordarea psihoterapiilor țintite pe soluție și mai scurte ca timp, care anticipează că o schimbare antrenează o alta, pe principiul bulgărelui de zăpadă. Cei care caută un expert care să le dea rezolvări de-a gata s-a putea să fie deranjați de atitudinea colaborativă a coach-ului, care propune un parteneriat în care căutați soluții împreună de pe picior de egalitate.

Nu știu ce să opinez despre jonglarea cu mai mulți psihologi. Adică mă duc la profesorul nu știu care că am auzit că e bun, dar e și un cabinet draguț pe strada mea pe care obișnuiesc să îl frecventez. Psihologii începători sunt dornici să fure tehnici și să se expună la cât mai multe tipuri de abordări clinice, dar nu știu cum se descurcă o persoană fără cunoștințe de specialitate în domeniu. Sunt multe intervenții care se ciocnesc cap în cap și îmi imaginez că e greu să decizi pe care să o crezi.

Găsirea psihologului potrivit îți va schimba viața și modul în care interacționezi cu tine însuți, cu ceilalți și cu lumea în general. De aceea, nici nu te arunca în brațele primului venit, dar nici nu folosi importanța unei astfel de relații ca să procrastinezi vindecarea sau optimizarea personală.

Știi că l-ai găsit când:

• te simţi respectat şi încurajat;
• ai progrese;
• ai încredere în cunoştinţele lui şi în dorinţa de a te ajuta;
• obiectivele fixate împreună sunt realiste și credeți împreună în posibilitatea schimbării tale;
• te simţi în siguranţă;
• nu ai senzaţia că eşti împins într-o direcţie nedorită sau care nu ţi se potriveşte;
• există simpatie reciprocă;
• de-abia aştepţi următoarea şedinţă;
• și lista e deschisă la completări.

Psihologul potrivit te așteaptă. Nu ezita să îl cauți (informat).