Imaginaţi-vă că aţi absolvit Conservatorul din Bucureşti. Sunteţi un tânăr interpret promiţător! Aţi mai studiat arta interpretativă in strainătate și chiar aţi fost distribuit în câteva spectacole, la opere prestigioase din lume. La un moment dat, reveniţi în România și aflaţi că Opera Română scoate la concurs un post de tenor. Vă pregătiţi și așteptaţi, ca înaintea termenului limită pentru înscrierea la concurs, să aflaţi componenţa comisiei de examinare și tematica – adică repertoriul pe baza căruia veţi fi examinat. Ei bine, ce ar fi dacă alături de arii clasice aflaţi că trebuie să ştiţi să interpretaţi romanţe și manele? Mai mult decât atât, ce-ar fi să descoperiţi că din comisia de evaluare face parte inclusiv Nicolae Guţă?!
E începutul unei poveşti insolite… dar am să întrerup fabulaţia pentru a trece la ceva din lumea în care trăim! Astăzi, 5 februarie 2013, este termenul limită pentru înscrierea la concursul pentru posturile didactice vacante la Universitatea din București.
Am să zăbovesc asupra unui post de Asistent Universitar la Facultatea de Istorie. Descrierea postului a fost publicată in Monitorul Oficial. Chiar dacă e vorba de un simplu Asistent, dacă citeşti Monitorul, atribuţiile în materie de cuprindere istorică par aproape supraomeneşti.
Astfel, la Departamentul de Istoria Românilor şi a Sud-Estului European se scoate la concurs postul de Asistent Universitar. Citez atribuţiile: „Ştiinţe auxiliare – Ştiinţe auxiliare specifice cercetării în cadrul Muzeului; Ştiinţe auxiliare – Ştiinţe auxiliare specifice cercetării în cadrul Arhivei şi Bibliotecii; Istorie contemporană – Politica externă a României în perioada interbelică; Istorie contemporană – Societate, ideologie şi cultură în România postbelică; Istorie contemporană – Societate, cultură şi ideologie în România interbelică; Istorie contemporană – România în relaţiile internaţionale postbelice; Istorie contemporană; Seminar Comunicare academică; Istorie şi civilizaţie; Paleografie chirilică.”
Sunt convins că şi Nicolae Iorga s-ar simţi stingherit să concureze pentru aşa ceva. Ei bine, lucrurile se mai limpezesc pentru că pe site-ul Universităţii sunt publicate comisia de concurs, tematica şi mai ales bibliografia!
Ȋn privinţa comisiei, totul pare perfect onorabil!
Despre tematică, pot spune numai că nu acoperă nici măcar o mică parte din descrierea postului scos la concurs. Ȋnsă lucrul cel mai halucinat este când citeşti bibliografia destinată postului didactic vacant. Titlurile sunt atât de aiuritoare că nici nu înţeleg cum să le interpretez…
Bibiografia este una naţional-comunistă altoită cu teoria conspiraţiei. Pe lângă istorici precum Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Corneliu M. Lungu, mai apare pseudo-istoricul Larry Watts cu a lui carte intitulată în stil pop-cult Fereşte-mă, Doamne de Prieteni…. S-a scris multe despre aiurelile acestui autor. Am să menţionez un articol excelent scris de Dumitru Lăcătuşu în Revista 22…
Ȋn bibliografie mai este trecut polonezul Jerzy Topolski cu Metodologia istoriei, o încercare onorabilă de combinare a marxismului cu filosofia analitică, dar totuşi o carte care nu are practic nimic de-a face cu postul vacant. Cireaşa de pe tort este lucrarea lui Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate – o istorie politică a comunismului românesc, Iaşi, Ed. Polirom, 2005. Sincer nu știu ce caută cartea asta pe listă! Să fie oare cheia care să-i ofere viitorului Asistent Universitar întelegerea că tot ce e în bibliografie e istorie naţional-comunistă? Zău că asta ar fi o sfidare a suprarealismului!
I-am povestit unui prieten istoric această situaţie din Universitate. Eu am spus că bibliografia e naţional-comunism ceauşist şi că din listă lipseşte istoricul Ilie Ceauşescu… El m-a corectat şi mi-a spus că este, mai degrabă, naţional-stalinism. Prietenul istoric are dreptate, dar sunt totodată convins că cei care au făcut lista nu s-au gândit atât de departe…
Ca să-l parafrazez pe Slavoj Žižek, aş putea spune că cei care au stabilit regulile se bucură din plin de propriile simptome… iar referinţa epistemologică cred că se rezumă exclusiv la experienţa lor de viaţă.
Nostalgia comunistă, naţional-comunismul se articulează acum în cărţi prezente în bibliografii destinate unor concursuri didactice, iar elitele universitare româneşti se reproduc fără nicio sfială. Ce poate fi mai reconfortant decât să-ţi împărtăşeşti nestingherit obsesiile naţionaliste și teama de conspiraţie unor tineri care vor să înveţe istorie într-o ţară europeană a anului 2013? Ce vină au studenţii cărora le va fi servit astazi naţional-comunism ceaușist la Unversitate? Pentru că studenţii nu au cunoscut pe pielea lor comunismul, genul asta de nostalgie indusă nu este decât o ersatz nostalgie cum ar spune Arjun Appadurai. Experienţa şi cunoaşterea nemijlocită e la profesori!
Post scriptum la zi!
Decanul facultaţii de istorie, Prof. Adrian Cioroianu m-a rugat să dau o dezminţire publică cum că dumnealui nu are legătură cu bibliografia pentru concursul didactic. Am făcut-o! Nici nu îmi imaginasem că ar avea. Aveam să analizez într-un articol tot în lapunkt.ro, originea și semnificaţiile bibliografiei de inspiraţie naţional-comunistă cerută la Facultate de Istorie și secretul unor cărţi de istorie deghizate în volume de autor – de fapt documente făcute de alţii și puse între două coperţi cu nume propriu și un titlu adaptat lumii în care trăim.
Altfel, concursul la Facultatea de Istorie s-a sfârșit. A câștigat persoana care trebuia să câștige! Auzisem numele cu câteva luni bune în urmă. Am căutat și am încercat să citesc câteva rânduri inteligibile scrise de tânărul istoric câștigător al concursului. Nu am găsit! Îl felicit, însă, pentru reușită (chiar nu știu dacă acea bibliografie a fost sau nu o capcană) și sunt convins că, în viitor, se va califica la locul de muncă!
Despre asa zisa carte de istorie a lui Larry Watts – extrem de prizată prin unele cercuri academico-universitare din Romania – au mai scris în lapunkt.ro:
Dumitru Lăcătușu, Fereşte-mă doamne, de prieteni…
Cristian Vasile, Larry Watts şi Istoria centralizată a „eroismului“ antisovietic sub Dej şi Ceauşescu..
Pingback: Epopeea cazării în căminele studenţeşti!
Pingback: Se rupe Istoria!
Pingback: Trecutul e în altă parte… experimente la Facultatea de Istorie | La Punkt
Stimate minţi luminate si iluminate, stimaţi complexaţi, stimaţi oameni pentru care strugurii sunt acrii…..minţi înguste lipsite de imaginaţie şi cuprinse de frustrare, dvs. puteţi desigur spune cât puteţi vedea, percepe şi crede, în mod liber, acolo unde puteţi şi unde nivelul dvs. vibrează şi emite. Vreţi să fiţi actori, însă nu sunteţi nici măcar demni de a asista la spectacol, motiv pentru care, aşteptaţi cu spatele lângă uşă criticând piesa, pe care de alfel v-aţi dori să o vedeţi şi jucaţi pentru că undeva aveţi impresia că sunteţi actori. Sunteţi complet lipsiţi de valoare şi nu aveţi onoarea cuvântului, nu-l gestionaţi iar patetic este faptul că neînţelegându-i semnificaţia nu-l stăpâniţi ci îl aruncaţi pentru că pentru dvs cuvântul este o piatră brută. Atât puteţi şi asta sunteţi!
în acest caz, cuvântul „acri” se scrie cu un singur „i”.:D
Domnule Eugen Stancu,
„Cireaşa de pe tort este lucrarea lui Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate – o istorie politică a comunismului românesc, Iaşi, Ed. Polirom, 2005.” De ce este cireasa de pe tort? Va rog sa argumentati.
In articolul meu expresia cireasa de pe tort nu are deloc sensul de crescendo al enumerarii lucrarilor, Dimpotriva! Ultimele randuri ale paragrafului cred ca rezolva misterul si nedumerirea… „Sincer nu știu ce caută cartea asta pe listă! Să fie oare cheia care să-i ofere viitorului Asistent Universitar întelegerea că tot ce e în bibliografie e istorie naţional-comunistă? Zău că asta ar fi o sfidare a suprarealismului”
Devine din ce in ce mai dificil, domnule Stancu, sa-ti pastrezi simtul umorului in vacarmul de cacofonii a istoriei noastre recente.
probabil ca cel care ”trebuie” sa ocupe acest post a citit doar aceste carti. ergo, prezenta lor in bibliografie.
faptul e trist, totusi, foarte trist. atata vreme cat asta citesc profesorii de la facultatea de istorie, nu vreau sa stiu cam ce citesc studentii. mi-ar placea sa cred ca sunt cu cel putin doua decenii bibliografice ianintea profesorilor.
In materie de aberatii legate de posturi vacante in institutii academice universitare sau de cercetare, totul este posibil. Cand nu este vorba de componenta comisiilor (ca si in zona asta apar uneori surprize), e vorba de tematica insuficient relevanta sau de eternele retele de pile. Pana la urma, de exemplu, de ce sa iei asistent la un institut de cercetare pe cineva care s-a zbatut sa publice, sa faca, sa dreaga, in timpul facultatii, cand poti lua pe altul cu CV de jumatate de pagina, dar pe care il recomanda ceva mai important decat activitatea stiintifica – valoroasele legaturi de rudenie cu vreun cercetator, vreo secretara, a institutului? Asta, doar asa, ca inca un exemplu „haios” al modului in care functioneaza lucrurile la noi :)))))
Raaaaa…..uuullll! Raul Rusescu…na, ca am gresit numele de familie!
După bibliografia alcătuită în cheia licitațiilor cu dedicație, e ușor vizbil că postul e deja ocupat. Mai precis, trebuie căutata acea persoană, doctor sau doctorand, care a avut ca temă așa ceva, studiind cu aplecare exact operele mai sus menționate. Fiind publice, listele de doctoranzi ar trebui să fie lamuritoare. Nu garantez că ipoteza este exactă, dar sună frumos și conform orânduirii curente…
Interesant e pe ce material merge licitatia… Nu trebuie sa-i cautam la listele de doctori. Castigatorul trebuie sa iasa la lumina… si sunt curios cum arata 🙂
Votati Soare…le!
Acest post este scos la concurs pentru parlametarul roman Crin Antonescu ?
Nu are cum sa fie pentru Crin Antonescu pentru ca este un simplu post de asistent universitar… Dar sa vedem cine il castiga…
Incredibil … Larry Watts??? Buzatu?
:))