Să știţi că trecutul nu este la Facultatea de Istorie. Atunci când căutaţi neapărat ceva în istorie, până la urmă, exact aia găsiti! Mai ales în trecutul îndepărtat e foarte ușor, dar nici la istoria recentă nu stăm rău. Dacă vreţi ca dacii să fie stramoșii tuturor popoarelor din lume și, mai ales, dacă vreţi ca limba dacă să fie până și la originea limbii romane, așa este! Cum glumea Călin Cotoi într-un excurs de istorie tubulară – până la urmă, și olandezii (Dutch) sunt tot daci!
La fel este și cu bibliografia naţional-comunistă a concursului pentru postul de asistent la Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti. Este însă o bibliografie deghizată pentru că în ea sunt trecute niște lucrări care nu se potrivesc deloc. De pildă, excelenta carte a lui Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate (Polirom, 2005) în care conceptualizează naţional-stalinismul, nu face un exerciţiu de naţional-comunism! Dar alţi autori, exact asta fac în cărţile lor din bibliografie. I-am amintit data trecută și nu mai poluez acum spaţiul virtual…
Între timp, am discutat și cu domnul decan al Facultaţii de Istorie, profesorul Adrian Cioroianu. Vreau să precizez foarte clar că nu am vrut deloc să insinuez că dumnealui ar avea vreo legătură cu bibliografia şi tematica pe care le ironizez. Această bibliografie, așa cum mi-a scris un bun prieten, ar fi putut foarte bine figura la un concurs la Facultatea de Istorie în 1983 (evident cu schimbările impuse de dimensiunea timp). Ucronia însă nu ţine – pentru că pe atunci nu se organizau concursuri didactice, ci se faceau repartiţii. Ce vremuri!
Așadar, profesorul Adrian Cioroianu, pe care îl respect pentru producţia academică legată de istoria comunismului, mi-a mărturisit că nu este rolul dumnealui ca decan al Facultăţii de Istorie să facă bibliografii de concurs și că ea a fost întocmită de șeful Departamentului de Istoria României şi a Sud-Estului European, profesorul Mihai Retegan. Acesta, generos, a inclus în bibliografie şi două cărţi semnate cu numele dânsului: Mihai Retegan, 1968 din primăvară pană in toamnă (Bucureşti, 1998) şi Corneliu M. Lungu, Mihai Retegan, 1956. Explozia, (Bucureşti, 1996). Cei care îl citesc pe profesorul Mihai Retegan ştiu că a doua carte nu este tocmai o carte de istorie, ci o culegere de documente!
Un lucru interesant în istoriografia română contemporană sunt cărţile de autor care sunt, de fapt, culegeri de documente. Autorul face o introducere sumară la nişte documente elaborate şi semnate de alţii, le pune între două coperţi şi publică o lucrare de autor! Fraza care deschide prefaţa cărţii, 1956. Explozia este edificatoare: „Orice încercare de a elabora un volum de documente constituie, în bună măsură, un act de cutezanţă, mai cu seamă atunci când este abordat un subiect atât de controversat cum este cel al evenimentelor petrecute în Polonia și Ungaria în ultima parte a anului 1956,” p. 9. Așadar, de ce trebuie să existe și un volum de documente cu sonorităţi pirotehnice în bibliografia de concurs pentru postul de asistent universitar?
Vreau să adaug că dacă domnul Mihai Retegan s-ar fi uitat măcar la bibliografia uneia dintre cărţile profesorului Adrian Cioroianu, de exemplu: Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc (Curtea Veche, 2005) ar fi găsit destule titluri pe care să le treacă în bibliografia pentru postul scos la concurs în cadrul departamentului său. Totuşi, nici aşa, nu sunt pe deplin sigur că ar fi mers. În definitiv, este vorba de un concurs didactic la care tematica cerută, combină postmodern istoria contemporană cu o probă practică de paleografie chirilică. E un gest atât de temerar, asemeni unui manifest artistic, că nu pot decât să îl felicit anticipat pe câştigatorul postului!
Dincolo de glumă, în domeniul istoriei românești contemporane chiar s-a scris foarte mult în ultimul deceniu. Este inexplicabil că în 2013, bibliografia de concurs la Facultatea de Istorie, Universitatea București, nu conţine aproape nimic!
