Apărută anul trecut ca urmare a unei colaborări între Institutul Cultural Român din Londra şi Poet in the City, arhicunoscuta instituţie londoneză (care lucrează de regulă numai cu poeţi laureaţi – ajunge să spun că unul dintre cele mai recente evenimente organizate de Poet in the City l-a avut drept protagonist pe laureatul Nobel Tomas Tranströmer), antologia Contemporary Romanian Poets. Six leading contemporary poets from Romania reuneşte între paginile ei şase poeţi români de primă mână (sau, după cum precizează titlul însuşi, leading) – în ordinea non-alfabetică în care sunt introduşi în antologie, este vorba despre Denisa Comănescu, Claudiu Komartin, Bogdan Ghiu, Miruna Vlada, Vasile Gârneţ şi Andrei Bodiu. Avem de-a face, după cum se vede, cu poeţi eterogeni atât ca formulă, cât şi ca generaţie – şi e foarte bine că au fost aleşi în acest mod –, însă absolut indiscutabili ca valoare; astfel încât, dincolo de criteriile oricum aleatorii ale vârstei şi „direcţiei”, poezia română iese în cele din urmă excelent reprezentată. E, prin urmare, de înţeles entuziasmul lui Graham Henderson, chief executive la Poet in the City, care semnează un cuvânt înainte înţesat de superlative (iar superlativita, maladie naţională în mediul literar românesc, e complet nespecifică atât temperamentului anglo-saxon, cât şi uzajului cultural din publicaţiile occidentale serioase), intitulat Contemporary Romanian Poets. One of the world’s great poetry cultures in the heart of Europe (după cum se vede, superlativele şi-au croit drum până în titlul cuvântului înainte), vorbind fără economie de diezi despre „the extraordinary riches of contemporary Romanian poetry”.
Citind cuvântul înainte al lui Graham Henderson, mi-am adus aminte de un alt comentariu entuziast pricinuit recent de o antologie de poezie română tradusă în engleză; mi-a venit, adică, în minte recenzia lui Ilya Kaminsky la Of Gentle Wolves, antologia tradusă şi editată de Martin Woodside la Calypso Press (despre care am mai scris în LaPunkt aici) – Kaminsky, unul dintre poeţii cei mai influenţi din Statele Unite, parcimonios de regulă cu cuvintele mari, îşi încheia astfel recenzia lui din Web del Sol, una dintre cele mai vizibile reviste literare emergente: „reading this anthology one can’t help but think about the rich multiplicity of stylistic innovation going on right now in contemporary Romanian poetry. And I found myself, again and again, marveling at how, despite all the innovation, the Romanians included in this book are able to retain a sense of spiritual urgency in their work” [„citind antologia aceasta, nu poţi să nu-ţi dea de gândit pluralitatea bogată a inovaţiei stilistice care e în plină desfăşurare în poezia română contemporană. Încât m-am regăsit, iar şi iar, minunându-mă de felul în care, în pofida tuturor inovaţiilor, românii cuprinşi în cartea aceasta reuşesc să reţină un anumit sens al unei urgenţe spirituale în opera lor”].
Tot o astfel de „urgenţă spirituală” mi se pare a fi şi nota comună a poeţilor români din micuţa şi eleganta antologie discutată aici (gândită grafic, excelent ca de obicei, de Ana Toma). Nu numai în sensul mult prea general al acelui loc comun care stipulează că orice poet vine să rostească acea urgenţă pe care numai el o poate rosti; ci chiar în sensul cel mai propriu al sintagmei. Fiindcă de la ludicul grav din Poezia sau viaţa al lui Andrei Bodiu la estetismul convulsiv din Circul domestic al lui Claudiu Komartin, de la fiziologicul delirant din Insolaţie _ un fel de supradoză al Mirunei Vlada la morbideţea tandră din tatăl meu meşterind în tăcere la o corabie al lui Vasile Gârneţ, ori de la koan-ul jucăuş-sapienţial din Îmblânzirea poeziei al Denisei Comănescu la fragmentele fără titlu, haotice şi hipnotice, ale lui Bogdan Ghiu – pentru toate aceste diferenţe specifice ale poeziei, genul proxim este exact acea „urgenţă spirituală” sesizată de Ilya Kaminsky, în cel mai denotativ sens al ei, irigând textele celor şase poeţi români precum sângele tifonul. Relaţia poetului român cu propria corporalitate sau cu propria biografie (amândouă numaidecât traumatice) este, după cum se vede fie şi numai din exemplele citate mai sus, categoric mai inflamată decât se întâmplă la cei mai mulţi dintre poeţii britanici de azi (cu puţinele excepţii notabile ale unor poeţi proeminenţi precum Matthew Sweeney sau Jo Shapcott, se cade numaidecât precizat).
Încât nu e de mirare că lecturile lor londoneze, susţinute în prezenţa unor poeţi britanici de prim rang precum Jo Shapcott, George Szirtes, Aoife Mannix şi Mario Petrucci, au entuziasmat audienţa, după cum notează Graham Henderson în amintitul cuvânt înainte. Iar dacă-i adevărat (şi este) ce spune Dorian Branea, director la Institutul Cultural Român din Londra, în prefaţa lui, anume că „poezia este, simultan şi poate paradoxal, calea regală spre identitatea unei naţiuni, dar şi limbajul universal prin care se exprimă conţinuturile esenţiale ale umanităţii generice” [„poetry is, simultaneously and perhaps paradoxically, the very gate to a nation’s soul and the universal language that communicates the essential contents of the generic human being”] – atunci „umanitatea generică” românească, aşa cum e ea deductibilă din cele şase existenţe poetice antologate aici, arată bine. Ba chiar, vorba lui Graham Henderson şi a publicului londonez, entuziasmant.
Andrei Bodiu, Denisa Comănescu, Vasile Gârneţ, Bogdan Ghiu, Claudiu Komartin, Miruna Vlada, Contemporary Romanian Poets. Six leading contemporary poets from Romania, Poet in the City, Collectors Edition, Editura Institutului Cultural Român, 2012
Later Edit. Doamna profesoară Ioana Bot mă atenţionează pe Facebook că am neglijat să transcriu şi numele traducătorilor. Îmi fac aici mea culpa şi le mulţumesc pentru extraordinara muncă pe care o fac – atât pentru antologia aceasta, cât şi în general.
Poemele lui Andrei Bodiu, Vasile Gârneţ, Bogdan Ghiu şi Miruna Vlada au fost traduse de Florin Bican.
Cele ale Denisei Comănescu, de Adam J. Sorkin & Virgil Stanciu.
Iar cele ale lui Claudiu Komartin, de Adam J. Sorkin & Christopher Bakken.
