Domnilor Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Ion Pop, Cornel Ungureanu, Al. Cistelecan, Ioan Holban, Mircea A. Diaconu Dragi Profesori și membri ai juriului de la Botoșani, Sunteți cei de la care am învățat, în deceniile din urmă, poezie. Am învățat cum să o recunoaștem; și am învățat cum să vorbim despre […]
„Two of us, riding nowhere…” M-am certat și m-am împăcat cu Traian de nu mai știu câte ori. Niciodată, însă, n-am putut avea pentru el vreo urmă de resentiment. Întotdeauna Traian mi s-a părut un copil răsfățat, de cele mai multe ori extraordinar de amuzant, dar răbufnind brusc în accese […]
În ce măsură este adevărat că Traian T. Coșovei ar fi un poet post-modernist? Nu cred că răspunsul la o asemenea întrebare ar avea vreo importanță, mai ales că s-ar putea spune că există cititori de poezie (cel puțin unul) care nu știu exact în ce măsură problema post-modernismului ar […]
Senzația imediată pe care mi-au dat-o poemele lui Traian T. Coșovei, încă de la prima lectură, a fost aceea a libertății. A unei libertăți totale, fără cenzură, și chiar fără autocenzură. Mai exact, e vorba de senzația că poetul acesta își poate desfășura după bunul lui chef benzile desenate cu […]
Când te otrăveşti de tânăr cu doze suple, consistente de poezie nu se poate să nu capeţi înfăţişarea celui Otrăvit în clipa când otrava se termină: o ultimă clipă, Otrava şi Otrăvitul se privesc drept în ochi (e o influenţă, dar nu mai ştiu a cui). Pe Traian T. Coşovei […]
Poezia, această ardere care pentru unii poeţi nu se stinge decât cu propriul sânge, cu propria carne, cu propriul suflet sfârşind prin a cere totul, a fost daimonul care l-a posedat pe acest autentic optzecist. În „Postmodernismul românesc”, pasager, Mircea Cărtărescu observa ceea ce eu aş numi un complex Peter […]
