Privirea creşte din moarte asemeni unui arc voltaic ce străbate noaptea tulburată de fulgere himerice: ochiul eliberat pătrunde, vizionar, pănă acolo unde cei vii nu mai pot ajunge, dincolo de linia de sânge pe care biologia oarbă o ridică, aspră şi absurdă. Căci doar această privire în care moartea şi […]
În cele din urmă fiecare frază a literaturii se înscrie în zarea de imprecizie a morţii: cuvintele care se aştern pe ecranele tremurătoare sunt semnele ce se pierd în acest spaţiu de pauze şi de şoapte al absenţei despre care putem doar scrie, ca despre o presimţire a trecerii. Căci […]
Literatura nu le poate oferi nimic celor însetaţi de adevărurile absolute ale mântuirii. Literatura nu poate fi calea de salvare pentru cei ce freamătă cu gândul la un timp al perfecţiunii lumii: ambiguitatea textului este la antipodul căutării lor exaltate. Iar Cehov este unul dintre cei care ilustrează această condiţie […]
Sara Teasdale Nu-mi va păsa Când voi muri, și peste mine luminosul aprilie Părul îmbibat de ploaie și-l va scutura Iar tu te vei apleca deasupra mea cu inima zdrobită Nu-mi va păsa. Îmi voi găsi tihna, precum copacii-nfrunziți Când ploaia le îndoaie crengile-n drum; […]
De câte ori mă privesc în oglindă, în acest anotimp de introspecţie al despărţirii noastre, regăsesc în imaginea răsfrântă a lucirilor ei un chip în care se amestecă, tandru, ca într-o fotografie a dorului, chipurile noastre. Căci moartea a adus, o dată cu sosirea ei, acea unitate din urmă la […]
Cei care nu mai sunt regăsesc, dincolo de moarte şi împotriva ei, acea seninătate alungată, cândva, de teama trecerii şi de angoasa sfârşitului: un anotimp al introspecţiei şi al căutărilor îi primeşte, spre a duce mai departe cărările luminate de soarele ce nu mai arde şi nu mai poate apune. […]
S-ar zice că presa noastră de azi lucrează, conlucrează cu sârg la smintirea celor care o consumă, sau n-o consumă, dar nu mai dovedesc să-i stăvilească delirurile. Cine citește ziarul Capital, sau cine se uită, fie și în viteză pe facebook, unde tema a fost dezbătută aprig, a aflat astfel […]
într-o bună zi veți afla și asta din ultima carte: “știu, deci voi muri” prea multă lumină ne-ncurcă prea mult adevăr ne face mai fragili “sîngele e la fel de sărat ca lacrima” (știam)
Ceea ce moartea ei a descătuşat în mine este această dragoste din care se naşte jurnalul pe care îl scriu. Este ca şi cum toate cuvintele care nu au fost spuse erup în acest cer al serii de februarie, este ca şi cum tot ceea ce a fost, prins în […]
Ce straniu este acest jurnal care se scrie cu faţa spre trecutul în care sunt adâncit, ca într-o placentă. Ce straniu este acest jurnal al cărui singur prezent este cel al rememorării, de parcă ceea ce mă înconjoară nu ar fi decât un abur al amintirii. Ce straniu este acest […]
