Să nu ne temem de cuvinte. Invocându-l pe Wittgenstein în „psihologia poporului/naţiunii”
După apariţia monografiei despre psihologia românilor (David, 2015) am văzut pe alocuri un gen interesant de critici, care problematizează nu atât conţinutul său, cât demersul în sine: ba că nu există „psihologia poporului român/românilor/naţiunii”, ba că de ce se studiază, ba că de ce această sintagmă, ba că ce se […]

