Ai cui (copii) suntem, până la urmă, noi, modernii? Ideea fundamentală a profesorului Richard E. Rubenstein din cartea sa, „Aristotle’s Children: How Christians, Muslims and Jews Rediscovered Ancient Wisdom and Illuminated the Dark Ages”, pare să fie că suntem copiii (nepoții, strănepoții, stră-strănepoții, stră-stră-stră…nepoții) lui Aristotel, nu numai ai lui […]
M-au preocupat dintotdeauna multiplele sensuri ale noţiunii de „obişnuinţă”. Cuvintele lui Cicero, Consuetudo quasi altera natura (obişnuinţa e a doua natură) au devenit o maximă cunoscută. Dar obişnuinţa poate fi uneori stimulent, alteori povară. Sensul cuvintelor lui Cicero ar trebui să le fie călăuză părinţilor şi educatorilor: deprinderile învăţate în […]
Dacă Aristotel ar trăi și ar mânca azi la McDonald’s, cred că și-ar începe Etica altfel, de exemplu așa: “O viaţă normală este ceea ce caută toţi oamenii”. Într-adevăr, mi se pare că un număr de întrebări în mod normal foarte simple, de genul “Cum să împac utilul cu plăcutul?” […]
