De câte ori mă privesc în oglindă, în acest anotimp de introspecţie al despărţirii noastre, regăsesc în imaginea răsfrântă a lucirilor ei un chip în care se amestecă, tandru, ca într-o fotografie a dorului, chipurile noastre. Căci moartea a adus, o dată cu sosirea ei, acea unitate din urmă la […]
Cei ce mor intră în noi asemeni unui desen delicat de nori: făpturile lor se topesc în făptura noastră, iar gesturile vieţilor lor trecute devin, pe măsură ce sfârşitul se instalează în noi, cele în care simţim propria noastră dialectică a nostalgiei. Cei ce mor intră în noi asemeni unui […]
Celor ce uită moartea li se înfăţişează ca un accident biologic oarecare, ca o paranteză ce nu poate întrerupe mişcarea de automate a zilelor imterşajabile: ecranele tactile ale telefoanelor sunt singurul cer sintetic pe care ochii lor captivi îl mai cunosc. Celor ce uită dragostea li se dezvăluie ca o […]
Viaţa celui care avea să devină Joseph Conrad este viaţa unui personaj de roman. Excentricitatea operei sale este dublată de excentricitatea unui destin: dinspre Polonia natală spre insulele îndepărtate şi mai apoi spre Anglia, drumul său este cel al unui central- european ce descoperă, o dată cu îndepărtarea de patria […]
Cei de demult işi aşterneau scrisorile cu tihna naivă a amiezelor peste care plutea un cer simbolist: timpul lor curgea fără să fie întrerupt de întunecare, asemeni unei fraze ce se hrăneşte din energia visării, acoperind paginile albe ale unui caiet acoperit de nostalgie. Cei de demult se opreau în […]
Ezitarea (aparentă sau nu) lui Hamlet a fost întoarsă pe toate părțile de critica literară, care mai de care mai creativă, dând astfel efecte auctoriale citirii și recitirii despre care vorbește Matei Călinescu în A citi, a reciti. Interpetările criticii (ca și lectura) au devenit o formă de declinare a […]
Romanul nostru de dragoste, stângace,visător şi naiv, este capătul de drum al adolescentei care, în prag de ani, contempla viitorul înainte ca acesta să capete chip: cu litera stacojie a duşmanilor poporului înscrisă în carnea ei de către republica populară, ea nu putea spera la lumina soarelui din stemă, exilată […]
Dedicată memoriei lui Sorin Titel Literatura lui Herman Melville este asemeni oceanului pe care, marinar fiind, l-a străbătut: enigmatică, impenetrabilă,locuită de o energie ce nu se lasă domesticită. Lichidă ca şi marea, tainică ca şi ea, literatura lui Melville înseamnă un experiment ce înlătură zăgazurile tradiţionale şi intră în modernitate […]
Nu am căutat, în acest jurnal al regăsirilor fugare şi al îmbrăţişărilor furate, efectul calp al calofiliei stridente: respiraţia inimilor noastre ne-a dictat, ca într-o transă, curgerea de fraze şi cadenţa de tăceri, trasând drumul pe care paşii noştri s-au îndeptat, în anotimpul de doliu ce a urmat morţii tale. […]
Cititorii paginilor noastre sunt cei care nu mai sunt: de dincolo de graniţa morţii mâinile lor ating coperţile de fum ale cărţii in care se adună zile şi ani, ca într-o succesiune de anotimpuri colorate de melancolie. Cititorii paginilor noastre sunt cei care nu mai sunt: privirea lor se îndreaptă, […]
