Bătrân şi pufos
Femeia a stins ţigara şi-a şters rujul de pe buze a închis ultimul borcan de murături asortate a deschis cartea intrând a tras coperta după ea de atunci cartea a rămas aşa agăţată de acelaşi nor în formă de Dumnezeu bătrân şi pufos.
Articles by: Florina Juncu
Cu suflarea întretăiată
Carne pe carne se iubeşte sânge pe sânge se revarsă şi doar mâine pe mâine se răscumpără în miez de fiinţă cu suflarea întretăiată.
Să dăm foc luminii
Mai pâlpâie în noapte aripa unui fluture şi-a ţinut respiraţia să se strivească de becul aprins în muzica aceasta abstractă, necântabilă hai să ne înnodăm venele să împletim o frânghie hai s-o aruncăm pe fereastră să evadăm în beznă să ne lovim de drogaţii de la gară să […]
Încă o zi
Pe săgeata trupului tău cresc braţele omului de la ştiri le-ai prins cu sfori pe spate – cleiul e scump ca pe catarge ivite de secetă şi vântul suflă în pânzele de cinema aceleaşi imagini cu frumoase şi bestii îmblânzite în mintea ta mustind de talk-show-uri în timp ce […]
Crimă
Eu şi ucigaşul meu trăim în simbioză la acelaşi nivel m-am îndrăgostit de el văzând tandreţea gestului său m-a întins între foi de carte şi m-a presat cum se presează o floare.
Să dezmurim
Crede-mă moartea asta nu ştie decât să fie autentică mereu ea însăşi moarte nici nu încearcă să mimeze ceva rău ceva bun pentru că îţi spun moartea asta nu mai trece odată vezi tu e vina noastră nu ştim să dezmurim.
Nici măcar bărbat
Oamenii au ieşit ţipând imitând revolta-rană la ieşirea din mamă au umplut iarba de capcane pentru animale pentru gânduri renegate şi pentru divinitate au prins-o în cuşca de cuvinte care n-au fost la început doar au apărut patinînd pe circumvoluţiuni botezând-o forţat într-un proces verbal falsificat pentru ziar […]
În cădere liberă
Stâncă alergând cu privirea fixă către un punct numit cer ascuţit sub unghiuri în cădere liberă e doar o definiţie din atâtea Doamne Ne-Doamne fă bine şi există lasă-te mângâiat de stânca de cerul de privirea fixă în cădere liberă către tine.
Urma să fii făcut
Am pornit să te caut frăgezindu-mi paşii prin păienjeniş de patimi îmi lăsasem bagajele pe spinarea orizontului alergând afară din secundă m-am multiplicat la infinit goală şi lascivă nu cumva să-mi scapi după a treia probă m-am transformat în lut urma să fii făcut.
Sânge chiuind
Se rupea cerul în două de atâta senin şi sângele meu chiuind călărea pe şapte cai deodată treceau prin mine şi azur şi iarbă ce ştii tu sângele nu e pur şi simplu roşu al meu a fost galben albastru altă dată mâine va fi probabil ostentativ.
Ultimele articole
Demnitatea și principiile lui N. Steinhardt
Clara Mareș, „Scrisoare către un român nehotărât”
Mihail Şişkin şi condiţia rusă: o privire în oglindă
“Se face linişte în mine” sau despre nostalgia veşniciei (Ana Blandiana)
Vinovați și curți
Natura Democrației: Utopie, Distopie sau Viață în starea cea mai pură
Jean-François Braunstein: Religia woke
,,Îmi scrii și tu ceva cu penița ta?”
MUSICA PURITAS DOMINICA (îndoita deplinătate… )
Revenire
În fine…
Jocul lui Dumnezeu
În apărarea lucidităţii patriotice sau de ce sunt junimist
MUSICA PURITAS DOMINICA (speranța… )
Doi
Ilonka și papanașii
