Daniela Raţiu: Ne aflăm într-o cafenea din Timișoara, cafeneaua este de altfel locul unde tu scrii, oriunde te-ai afla. Știu că este ritualul tău de ”lucru”. Cum poţi scrie înconjurat fiind de oameni? Există clișeul potrivit căruia scriitorul de regulă se închide în camera lui, se securizează, asta ar fi […]
Scena gării. Fumul, șuieratul parcă prevestitor de moarte, zgomotul metalic al roților târându-se pe șine agonizant, Anna Karenina spectrală, în rochia alb-imperial cu dantelă neagră, Îngerul morții care o însoțește și personajele piesei ca un convoi funerar. Așa începe spectacolul, tăiat cinematografic de regizoarea Ada Lupu, folosindu-se de plăci rulând […]
Istoria e precum chirurgia. Deschide, taie, hăcuiește, rupe, leagă, coase. Post-operatoriu intervine dacă puroiul se instalează, neutralizează, elimină. Uneori, vindecă, alteori, doar amână. Vindecarea aduce cu sine uitarea, amintirile sunt ascunse adânc, se așterne praful peste ele. Uitarea cunoaște și forma ei mai radicală, amnezia. Aceasta șterge istorii sângeroase, naivități […]
Mărturisesc, cu un sentiment acut de vinovăţie, că scrisul de mână e cumva secundar. Mare parte a procesului de scris se petrece cu ajutorul tastelor, iar la scrisul de mână recurg atunci când fişez, mă documentez. Am nevoie de şantier de lucru, iar atunci laptopul pare a nu fi îndeajuns. […]
