Dacă n-ai fi transcris totul din Hans Cris- tiananmen Ander- zen, în Salamander, pe pagina patruș- unu,-a mea, ce teatru-și mai redeschidea, prin părțile noastre, porțile, cu una, cu două- Trei surori în deceniul acela, nouă?

Cine-ți mai întinde azi o Mini- mobră când ești sub lini- e după admiterea la ghizi turistici pentru omizi la vârsta de câteva strănuturi distanță de-a fi fluturi, fără să-ți ceară, în schimb, altceva decât să te plimbi până umpli cu florile părului tău Poienele Mărului?

Nu aveam câte răngi aș fi vrut, La țigănci când citeam, ca Rocky, prin pleoapele ochi- lor, totul în Cine- ma Patria despre tine.

Roagă-această-ntrerupere de nori să nu se supere c-am încălecat pe-un foraibăr de geam în zaibăr, însă, în cel mai rău caz, El- vis trăiește, iar cu dezlegarea la vește- zile, spune-mi, nu-i așa că rămânem?!    

Acum aș intra sub masă de rușine cu zborul meu Ali- talia, dacă din nou ai citi pe terasă — eram atât de tânăr, încât nu mai știu foarte bine cum ți-am ridicat semnul de carte cu avionul, dar așa am descoperit itali- cele și le-am dăruit omenirii; nimic străin […]

A fost odată, când aș fi pus pensia de umeraș a cămășii pe masă și umăru’ la scrierea număru- lui tău de telefon cu un avion, dar toate zborurile duceau la Roma,-n Times New Roman.

Sunt bine, n-am niciun tiv deasupra celui nativ la pantalonii mei de o viață — medicina oricărei munci nu-și bagă ață în ac pentru mine, și-atunci: prea bătrân pentru-Apolli- naire, prea tânăr pentru Napoli?