Alin Mureșan, Clara Mareș (editori) – Ce a rămas din tot de a fost. Povestea nespusă a Ninei Moica 
(Ed. Polirom 2025)
Cartea despre care voi scrie este o impresionantă mărturie a teribilelor persecuții politice care au avut loc în România anilor -’50-‘60. Oameni nevinovați au fost condamnați la ani grei de închisoare, sau trimiși la Canal la muncă silnică în procese politice care constituiau, de cele mai multe ori, pur și simplu înscenări.
Victima unei asemenea persecuții și condamnări pe nedrept este eroina acestei cărți, Nina Moican, care, la vârsta de 16 ani, a fost condamnată politic pe nedrept împreună cu câțiva colegi. Arestarea lor a avut loc în perioada anilor ’50, când la Budapestea s-a petrecut mișcarea de revoltă împotriva forțelor comuniste. Doamna Nina Moican trăiește în România și, la una din întrunirile foștilor deținuți politici condamnați în asemenea procese, s-a întâlnit cu cei doi editori ai acestei cărți:
Alin Mureșan, licențiat în Jurnalism la Universitatea Babeț Bolyai din Cluj-Napoca, cu masterat și doctorat în istorie la Universitățile din București, respectiv din Oradea. În cariera sa a lucrat atât ca cercetător al Institutului de Studii de Istorie contemporană, cât și la Institututul de Investigare a Crimelor comunismului și Memoria Exilului românesc. A publicat numeroase lucrări legate de închisori și experiuențe carcerale în România comunistă.
Clara Mareș, licențiată în istorie și relații internaționale cu masterat la Universitatea. București, a lucrat la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Institututl de investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, ca și la Centrul de Studii în Istorie Contemporană. A publicat numeroase volume printre care și cel pe care l-a editat în 2005, Nicu Steinhardt în dosarele securității1959-1989), volum pe care l-am folosit când am scris și volumul N. Steinhardt în care spui că nu crezi ( Ed. Vatra veche 2020).
Alin Mureșan este cel care a preluat, în carte, un rol de jurnalist care ia un lung interviu – pe tot parcursul cărții – d-nei Moica, iar Clara Mareș este cea care încheie volumul cu un capitol intitulat Eleva Moica dintr-a noua. Textul din acest capitol este un amplu studiu al dosarelor Ninei Moica în care se certifică desfășurarea faptelor și adevărurile mărturisite de fosta inculpată.
Nina Moica era copil când a fost ridicată și condamnată. Întrebările lui Alin Mureșan intră în detaliile fiecărei etape a tragicului parcurs al evenimentelor, iar Nina răspunde cu claritate, simpitate și cu inocența elevei de 16 ani care fusese atunci. Desigur, este greu de povestit cartea, ea trebuie citită.
M-aș opri asupra unui anumit pasaj al cărții în care este descrisă de Nina teroarea pe care a suportat-o în preajma interogatoruului, pentru că ne putem întreba, cu toții, cum puteau acei torționari de meserie să măcelărească victimele?
Când a pătruns în sala desinată interogatoriului, anchetatorul i-a arătat pe îndelete
instrumentele de tortură și i-a explicat cum funcționează. Unul câte unul. Iar Nina a descris exact aparența și funcția fiecăruia din aceste mecanisme. Demonstrația însăși făcută de anchetator a chinuit-o pe copila care a trecut prin momente de groază. Dar nu s-a atins de ea. Oare de ce n-a făcut-o? Legea interzicea oare aplicarea lor unor condamnați atât de tineri, ori canalia de anchetator a avut un moment de ezitare, sau mai exista un dram de omenie în acei ticăloși?
Iar Nina, în tot timpul anchetei, se gândea la părinți, la cât îi va supăra, la tatăl ei. Iată ce-și amintește: „Dacă știam că vreodată voi putea să le povestesc, le scriam imediat ce-am ieșit din închisoare, dar uite, m-am luat cu viața și cu grijile și cu copilul și cu alte visuri, și n-am scris. Deci era o grijă în sufletul meu (…) mai mult de la faptul cămi necăjesc părinții. Pentru mine asta era o mare supărare. Nu știam că o să-l aresteze pe tata sau ce va urma. Doamne ferește, cred că aș fi dacă aș fi știut ce se va întîmpla!Doar îmi era groază că îi supăr, că-i necăjesc, că mă vor certa. Eu nu eram foarte liberă de la părinți să fac ce vreau și atunci sigur i-aș fi necăjit. (…) Poate nu mă crede nimeni, dar eu așa eram.”( p. 56)
Din citat înțelegem nu numai simplitatea și sinceritatea răspunsurilor Ninei, dar și felul în care ea, copil, a simțit trauma.
Dar Nina Moican, în ciuda nedreptăților și suferinței crunte pe care le-a îndurat ca deținută polititcă, și-a păstrat valorile morale creștine, pe care le-a demonstrat în condițiile în care, de câte ori avea ocazia, oferea ajutorul ei colegelor de suferință întemnițate în aceeași celulă. Întâlnim multe asemenea exemple. De asemenea sunt impresionante descrierile Ninei referitoare la sărbătorirea zilelor de naștere a deținutelor. Iată cuvintele ei: „Făceam așa: strîngeam câte o feliuță de pâine (…), apoi uneori (nu mereu) ne dădeau câte o bucățică de marmeladă cât o cutiuță de chibrit li o felie de mămăligă. Și puneam așa: o felie de pâine, ungeam cu un pic de marmeladă, o felie de mămăligă, iar marmeladă, iar pâine, până se făcea tortul. Și ne cântam „La Mulși Ani” și mâncam din tort și sărbătoream.” Iar mai departe continuă, precizând că porția obișnuită de pâine era 100-150 de grame pe zi. „Oricum, era o feliuță cam străvezie. Pâinea pentru noi era cozonac.” ( p. 146)
Întrebările, scurte și precise, se succed, pe tot parcursul cărții¸ conform ordinii evenimentelor. Răspunsurile sunt și ele scurte, precise, de o sinceritate și plasticitate a descrierilor absolut dezarmante, dialogul dintre Alin Mureșan și Nina Moica ducându-ne în toate centrele de detenție și prezentându-ne teribilele suferințe prin care Nina Moica a trecut de-alungul greilor ani de închisoare. Eliberarea ei s-a produs în vara anului 1964, în cadrul grațierilor survenite în anii ’60.
Cartea este nu numai un prețios document despre procesele politice ale anilor ’50, dar și o lectură în care cititorul participă emoțional la cuvintele pline de har, înțelepciune, adevăr și candoare ale Ninei Moica, astăzi adultul ajuns din copila care a suferit în timpul acelor cumplite vremuri când teroarea comunistă s-a năpustit cu brutalitate ca să terorizeze li pedepsească zeci de mii de oameni nevinovați.
Recomand cu mare căldură lectura acestei prețioase și emoționante cărți.
Notă: text apărut în forma inițială în Leviathan 2 / 2026
