îți scriu și-ți scriu până când ochii mă lasă
tu ții tot cerul
în brațe ca pe-o mireasă
ne păzim bine visele
și cea mai de pe urmă
ne păzim bine visele
și cea mai de pe urmă
speranță
cu ochii deschiși plecăm
plecăm ca de fiecare dată
cu ochii deschiși plecăm
plecăm ca de fiecare dată
înspre noi înșine
cerurile se îngrămădesc
cerurile se îngrămădesc
unele peste altele
sunt ceea ce trebuie să fie
fac ceea ce trebuie să facă.
o seară
sunt ceea ce trebuie să fie
fac ceea ce trebuie să facă.
o seară
domoală de toamnă
n-a mai plouat din iunie
și gura mea n-a mai rostit vino
firmamentul înalt îmbolnăvit de absență
n-a mai plouat din iunie
și gura mea n-a mai rostit vino
firmamentul înalt îmbolnăvit de absență
plânge amarnic
respiră cu întreruperi
respiră cu întreruperi
peste umerii noștri
uluiți de lumina
uluiți de lumina
din celălalt