Stare de graţie

Când se sculã din pat simţi
Sub tãlpi o boare, nu podeaua
Şi de atâta bucurie
Trecu prin ziduri luminând.

Afarã, lunecând în aer,
Putu pãtrunde printre crengi,
Fãrã sã tulbure frunzişul.

Iar când ajunse-n dreptul mãrii
Şi-şi desluşi de sus, pe ape,
Îmbelşugarea neştiutã,
Se rãspândi ca un parfum.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *