Versuri de noiembrie

tăcere

tăcere-i aburul subţire
ce cade-n vid după iubire

iar când frumosul te inundă
numai tăcerea e fecundă!

ȋn loc să slobozească-ntreaga ură
un suflet obidit tăcere-ndură

ȋntru tăcere-i mult mai mult de spus
când anii ţi se-ndreaptă spre apus

azi printre vorbe eu rămân sărac
și fără rime, fără lacrimi, tac

 

la pieptul tău aş depăna poveşti

la pieptul tau aş depăna poveşti
și pradă ţi-aş servi
o veşnicie
nu i-ar ajunge inimii să ştie
de ce cu slova
timpul mi-l opreşti

de aș vedea ȋn soare-o rază vie
m-aş arunca
din bolţile cereşti
spre ale filei cărţi

mirări fireşti
ar deveni
fiori de bucurie

s-ar transforma
din sete
de cuvinte
puterea vocii

truda necesară

ȋmpreunând
povestea mea din minte
cu clopote ce-n vise-ar fi
să bată

ca vorba-ţi crudă
limpede şi rară
din drumul meu
de altădată…

(Neterminatele secunde, Ed. Vatra veche 2020)

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *