Oriunde am locui, reparațiile casnice sunt un prezente în mod constant, indiferent, dacă ne pricepem sau nu să le efectuăm.
Cine n-a trăit, de exemplu, arderea unei siguranțe electrice? Toți știm că un scurticircuit apare, de obicei, în cel mai nepoptrivit moment posibil, deși mă îndoiesc de faptul că ar exista un moment potrivit pentru așa ceva. În România, înlocuiai lița –arsă, o sârmuliță, la tabloul de siguranțe și gata. Dacă însă, de exemplu, imaginea de la televizor se strica, era ceva mai complicat.
Noi, pe cînd eram bucureșteni, chemam un specialist. Vedeam însă ce făceau vecinii de vizavi, pentru că etajul 4 al blocului lor nou corespundea cu etajul 2 al blocului nostru vechi și fereastra noastră dădea exact în fereastra sufrageiei lor. Puteam urmări seara orice emisiune TV, ceea ce și făceam când noi încă nu aeam televizor.
Ei bine, vecinii, când se deranja imaginea, băteau cu pumnul în aparat o dată sau de două ori și imaginea se aranja. Metodă rapidă și practică. Am văzut metoda asta și într-un serial comic de mare succes BBC, „Keeping appearances” Într-una din famillile modeste ale serialului, era prezentă scena din camera de zi, unde bărbatul se uita la TV alături de câine imens pe canadpea, nevasta stătea înter-un fotoliu cu o carte, sora nevestei vorbea la telefon în aceeași cameră , toți unii peste alții. Bărbatul se scula adesea să repare imaginea televizorului!
Săptămâna trecută am avut și eu, în Canada, două defecțiuni acasă, ele necesitând atenție imediată. Ambele s-au petrecut – nu simultan – dar vineri seara după ora 19. Regula în blocurile de aici, care se aplică aplică numai de luni până vineri între orele 9-17, e următoarea: dacă ai o defecțiune, faci o cerere online la administrație, descrii problema și tot online ți se spune când vei primi ajutor. Dacă defecțiunea apare în afara acestor limite, există un număr de urgență pe care ești îndemnat să-l folosești numai în caz de inundație sau foc. Ori, la mine, deși ambele defecțiuni erau urgente, niciuna nu se încadra în regulament.
Cele două defecțiuni au întervenit la diferență de o săptămână într-o vineri seara. Prima a fost un scurtcircuit. Hodoronc tronc s-a oprit TV-ul, s-a stins lumina și s-a întrerupt curentul care alimenta priza în care era branșat umidificatorul și un aparat, ambele vitale pentru mine. M-am dus la tabloul de siguranțe, unde siguranțele sunt pasate într-un mic lăcaș de sticlă pe care-l înșurubezi în locul destinat lui. Am siguranțe de rezervă, dar ca să înșurubez una nouă trebuie deșurubată cea arsă, iar ea, cu toate eforturile mele, stătea înțepenită. Nu aveam clești cu dechiderea necesară, prosoapele și chiar mănușa matlasată pentru cuptor n-au ajutat. Enervată, am dat un pumn siguranței de sticlă și, miracol, ea a cedat. Am deșurubat-o, înlocuit-o cu una nouă, bifat reparația.
Vinerea următoare, de data asta pe la 9 seara, când am vizitat baia înainte de culcare, văzând că apa de la WC nu curge, am constatat că rezervorul de apă era gol, deși apa la robinete curgea. Am umplut manual rezervorul. Toaletele moderne au rezervorul la nivelul chiuvetei, dar capacul care le acoperă e teribil de greu.
Așadar, în acea sâmbătă am tot muncit la haltere, scoțând și punând capacul greu peste rezervor. Până când, enervată, am lovit instalația din interiorul rezervorului care, după cum a reacționat, părea să fie responsabilă cu reumplerea cu apă. Și, minune. S-a aranjat, dar numai pentru 12 ore, deci duminică a trebuit să dau un pumn suplimentar, și așa am dus-o până luni dimineața.
Numai că luni, când a venit omul trimis de administrație să repare, totul funcționa, degeaba îi spuneam eu că e ceva defect, el, pentru el totul funcționa. Ca în Caragiale, în fața pericolului scoaterii unei măsele, clientul spune ”lasă neică, mi-a trecut!”
Marți dis de dimineață am imortalizat într-o fotografie grațioasul aspect al consecinței defecțiunii și m-am dus cu dovada la administrație. Mi s-a promis că va veni imediat cineva, dar degeaba. Iar mecanismul se cam obișnuise cu pumnii mei, defecțiunea revenea din ce în ce mai des. Abia spre sfâșitul zilei a venit reparatorul a înlocuit piesa care încasase pumnii mei cu una nouă.
Precum se vede, pumnii sunt buni reparatori, dar uneori, ca toate cele, au limitele lor!
Desene de Adelaida Mateescu
