Din latina academică slavă…

avem un exemplu (cel puțin…) care probează aserțiunea cu adevărat latină omnia licent, adică toate sunt permise, deci posibile.

În calendarul roman iulie era luna a cincea, numită deci, până la un moment dat, Quintilis (Quinque, cinci); Iulius Caesar făcea parte din ginta Iulia, ale cărei origini trimiteau în timp la Iulus (sau Ascanius, fiul lui Aeneas), nepotul zeiței Venus. Precum toți conducătorii loviți de morbul gloriei divine (nu că alții ar fi mai buni…), Caesar, pălit la etatea critică și de amorul egiptean, se considera sacru (măcar pentru cei din jur) prin origine, fiind la un pas de a se (auto)proclama zeu (terestru totuși) cu capitala la Alexandria. 

Spre norocul Imperiului de atunci dar și al  Europei de azi, câteva lovituri de pumnale senatoriale încununate spre mirarea victimei  de Brutus, căci finis coronat opus, iar binele Statului trebuie să fie deasupra posibilelor grade de rudenie, l-au adus pe Iulius  cu totul la pământ.

Dar, cum spiritul roman civic nu uita niciodată și unele binefaceri ale celui rătăcit de la un moment dat, spre a onora ceva din grandoarea – grandomania, mai curând – conducătorului, luna a cincea în care se născuse, a primit numele lui, devenind  mensis Iulius, deci luna iulie. Denumirea se păstrează în limbile romanice, spune cel mai autorizat dicționar etimologic al limbii latine avându-i ca redactori pe Antoine Meillet și Alfred Ernout. 

Iată însă că nu de aceeași opinie este DEX, care crede că în cea mai latină dintre limbi și iulie provine din slava veche. De ce???  Deși nu am nimic împotriva spiritului slav – dimpotrivă, cu tot riscul la ora actuală – o academie în care nu și-a aflat locul contemporan nici un latinist,  mulți reprezentanți fiind produse ale perioadei 1950… și după,  e firesc ca toate să fie permise. Dacă la această realitate neonorantă mai adăugăm și tembelismul neaoșismului geto daco scito trac (ordinea e aleatorie),  analfabet la propriu căci scrieri barbare nu am văzut încă, e evident că nu ne miră faptul că a plouat apocaliptic, a înghețat tot apocaliptic… 

Dar, ca să le facem pe plac și neaoșiștilor, dacă iulie e luna lui cuptor, de ce nu ar fi apocalipticul ianuarie, mergând pe surse mediatice, luna lui congelator? Numai că tot la latină trebuie să ne întoarcem, spre disperarea lor… 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *